Mai știi cum am venit pe lume, copil liniștit, cu ochii măriți a mirare? Așa venim pe lume, ne arătăm ei cu toate mirările noastre. Ea ne întâmpină după cum are toane – cu palme la tălpi sau cu
Erau vremuri tulburi și toate obiectivele trebuia să fie păzite cu strictețe. Puseseră gărzi. Chiar și în sala de spectacol. Așa ajunsese el s-o vadă pentru prima dată. Specie rară de fluture-om,
Se născuse într-o zi de toamnă, mirosind încă a vară.
Nu era nici primul, nici ultimul om. Dar avea să fie sortită unei vieți mult prea vijelioase încă din copilărie, viață care n-a iertat-o nici
Alaltăseară, găsesc în ușa apartamentului o hârtiuță albastră. Inspectoratul Județean de Poliție Ialomița. Nu se poate, trebuie să fie vreo greșeală! Ei aș, las ochii puțin mai jos pe formular-
Stau aici la răscruce de drumuri si observ ce se petrece în jurul meu. Măcar de nu m-ar smulge vântul până s-apuc să povestesc totul! Măcar de-ar veni cineva să mă ude! Poate doar ploaia...
Palma de
Aseară ningea cum de mult n-a mai nins.
Ningea ca-ntr-un vis cu cai albi prin păduri neumblate. Ningea incredibil de adevărat și de ireal în același timp.
Și totul era de-un alb frumos și
Cândva, în vremea copilăriei mele, aveam un câine. Îl botezasem Othello, pentru că era negru. A fost singurul nostru câine care a stat în lant. Nu mai stiu exact de ce i se aplicase tratamentul ăsta
Iată c-am trăit si ce n-am crezut vreodată. Un Revelion cu mine însămi. Ei si ce, mi-am spus! Mii de oameni stau singuri de sărbători. Si la urma urmei, Revelionul e o noapte ca oricare alta.
Trăiască sfântul materialism! El n-a dat poeti, n-a zămislit pictori si nici mari muzicieni. În schimb a fabricat geometri care ne-nvată teorema lui Pitagora si cum să calculăm perimetrul celor
Ce simte un copil când află de inexistenta lui Mos Crăciun? Probabil ce simte adultul de mai târziu ori de câte ori pierde credinta în ceva drag, având aparenta visului din copilărie.
Minciuna
Dintotdeauna iedera și-a croit drum spre înălțimi, găsindu-și un pom falnic, sănătos și răbdător pe care să se înfășoare, sufocându-l.
Dintotdeauna iedera a știut ce vrea, urcându-se cu fiecare zi
Dintotdeauna așteptăm trenuri. Trenuri care au plecat, trenuri pe care le-am pierdut
(o secundă să mai fi stat!), trenuri care nu mai vin, ori care nu vor veni niciodată. Iar atunci când se-ntâmplă
Frunze căzând, parcă rupte din suflet. Si ploaia curgând dușmănoasă, prea târziu pentru setea pământului neroditor. Tristeți și neliniști amestecate-n stropii de ploaie inutili și reci. Și-n viata
FD