Texte în proză

Gogoșico, Îți scriu acum la-nceput de an, așa tolănită și îmbuibată cum stau și-aproape dormind pe domnia mea, părăsită și uitată de toți, nici poștașu' nu sună la ușă. Măcar o dată, darmite cum

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

- Ileanăăă, n-auzi că plânge ăla micu'? Du-te de vezi ce-are! Mda, plânge ăla micu'! De parcă zici că l-am făcut eu. I-o fi și lui foame, că cine știe de când n-a mai mâncat. - Mă duc, mamă,

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Cumpăna. De parcă satul ăsta și-ar fi revărsat semnificația onomastică și asupra vieții lui. Ca o cumpănă-i fusese, până acum, destinul. Stătuse mereu în cumpănă, să facă aia sau ailaltă, să plece și

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Doar praful rămăsese la fel. Drumul era tot așa de prăfos ca în vremea copilăriei, când își înfunda tălpile până la glezne, bucurându-se de atingerea moale și catifelată. Era una dintre senzațiile

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Doamne ajută! Fă, Doamne, să nu dispară aceste comori! Luminează pe noii proprietari ai conacului... nu lăsa să piară atâta frumusețe! Amin! Elina mai rămase o vreme în genunchi în fața icoanei

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

Azi am vândut rochia de bal. Stătea de ani buni atârnând pe umeraș, mărturie a acelei seri care a pus o graniță. Nici rochia de mireasă n-o îmbrăcasem cu-atâta bucurie. Mi-ai aruncat peste umăr, în

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Priveam pe fereastra autocarului, umplându-mi sufletul de frumusețea acelei zile de vară pe sfârșite. Se duce vara. O să vină toamna peste noi, să ne potopească. Și-așa, de la o vreme, anotimpurile

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

O priveam pe furiș cum, surprinsă, dar și parcă bucuroasă, își găsea în fiecare dimineață trandafirul alb, pus de mine cu atâta grijă încât să nu fiu văzută de colegi sau - Doamne ferește! - chiar de

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

"Vreau o noapte cu tine! Totul va fi apoi adevăr." B îmi scrie cele de mai sus într-un moment oarecum neașteptat, surprinzându-mă și punându-mi în față oglinda în care nu m-am mai uitat de mult:

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

1

Dragă Mădălina, Te rog să te oprești câteva clipe din orice vei fi făcând atunci când scrisoarea mea te va surprinde acolo, departe, unde ai ales să mergi, și să citești rândurile obosite ale

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Tristețile și bucuriile mării... Tristeți și bucurii. Cam asta întâlneai peste tot. Croaziera pe apele Bosforului nu-i dăduse prea mult timp de meditație. Briza ușoară și soarele care i se băga în

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

„Nu, Roger, mie nu mi-a lipsit niciodată cineva cu care să fac dragoste, însă marea lipsă a vieții mele a fost cineva cu care să visez.”. I-o spusese pilotului înainte de aterizarea pe aeroportul

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

Propunând, în antologia Scriitori din zodia Helis (2013, o fericită sintagmă-titlu a helisistului parizian Dan Simionescu), un „profil” al prozatoarei, Titi Damian, un însoțitor „fidel”, de cursă

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

3

Trenul în gară – între a rămâne și a pleca, uneori nu-i decât o durere de-o viață. Îmi ocup locul în compartiment. Singură pe banchetă. Pe cea de vis-a-vis, două „cuvioase”, super evlavioase, în

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

O gară – nimic mai banal. Puf de castani risipindu-se – ca și bucuria clipei. Frunza îngălbenită în mai, căzută pe masa noastră, vorbea de tristeți prea devreme. O mie de vorbe – doar ochii nu mint.

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

Primul se arătă profesorul de muzică. Un ins deșirat, cu mâinile atârnându-i parcă inutil pe lângă corp. Zisese odată că el nu prea știe ce să facă cu mâinile, în afară de a dirija sau de a ține

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

6

Polca lui Dvorak umplu dormitorul, trezind-o pe Mirela dintr-un vis prea frumos ca să fie adevărat. Alesese „Palatul păpușilor stricate” ca muzică pentru trezirea de dimineață nu pentru că ar fi

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

4

Un concept literar: Texte siameze Oamenii răspund diferit întâmplărilor aparent minore, interacțiilor aparent nesemnificative, sau evenimentelor de mare anvergură. Reacțiile, sentimentele,

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

(După o întâmplare reală) Domnișoara Zizi, angajată a Băncii, cu contract pe perioadă nedeterminată, ea fiind, totuși, o persoană cât se poate de determinată altfel, tocmai ieșise din biroul

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

8

În vremea aceea, pe când Artistul mă plăsmuia, un dirijor își acorda bagheta la marile simfonii ale lumii. Intru, iau loc, salut o cunoștință. Doamna se ridică de pe rândul din spate și

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

4

Drumul șerpuia printre dealuri despădurite, forma de relief în care sufletul mi se simte acasă. Mai ales în ziua aceea de toamnă coborâtă parcă din mâinile lui Dumnezeu. Soarele, apropiindu-se de

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

2

Pe lângă Teatrul nostru, se aciuase, la un moment dat, un tânăr straniu. Pe de o parte, foarte speriat în relațiile cu oamenii, părea a fi retardat; pe de alta, avea abilități la care mulți dintre

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

Terminase treaba mai repede la Institut. Se cam zorise, spărsese ceva, se tăiase în cioburi. Și viața ne-o facem țăndări. Nu-i nimic, o să treacă. Toate trec. Trebuia să plece cu un sfert de oră mai

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

0

Cabinetul ginecologic. Acolo e o lume. O lume în care, uneori, n-ai vrea să fii. Și totuși, o lume fascinantă. Desigur, dacă te poți detașa de lucrurile mai puțin plăcute. Acolo, se înfruntă viața și

FDFlorentina-Loredana Dalian

0

4