Ciulini

1 min lectură·4 mai 2004

Mediu

Se învârt fără rost, ducând cu ei libertatea, aducând pustiul. Șoaptele bunilor îmi foșnesc la urechi, a jale, a tristețe fără leac. Mergând înainte ciulinii ca viața, rar poposesc, preț de-o respirație. Și iar duși de vânt, spre cele lumi. Încotro? Încotro ei? Noi încotro? Ca un ciulin rostogolindu-se-n mine inima, plecam într-o zi de-acasă. „Ai grijă, mamă!“ zicea bunica, suspinându-și neliniștea-n poartă. La ce, la ce să am grijă? E lumea mare și toată-i a mea. Copil necopt, ducând bagajul cu mâna stângă, cu dreapta căutându-mi punctul de sprijin... Rămăsese în urmă poarta și buna cu lacrimile-n batistă. Ca ciulinii învârtindu-se-n mine gândurile… Începeam să aflu ce-i viața. Ai grijă! La ce, la ce să am grijă? E viața frumoasă și-n brațe-i plutesc. Ca ciulinii poposind când și când, preț de-o amintire, ici-colo. Ai grijă! La ce, la ce să am grijă? E dragostea foc și-n foc e lumină. Focul se stinge. Ba nu! Ai să vezi. Încotro? „Ai grijă - îmi zice - eu sunt acum la altă poartă, dar tu să ai grijă!“

#thoughts

0124585

Despre aceasta lucrare

Autor: Florentina-Loredana Dalian
Tip: Jurnal
Cuvinte: 176
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Florentina-Loredana Dalian. “Ciulini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentina-loredana-dalian/jurnal/72381/ciulini

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ina Simona Cirlan4 mai 2004

Frumos stii doini, Florinel! Am ramas leganandu-ma la o alta poarta, dar tu sa n-ai grija! Vor fi multe anotimpuri fara ciulini!

Florentina-Loredana Dalian4 mai 2004

Asta au scos din mine ciulinii, mai astă iarnă, spre primăvară, când i-am văzut hoinărind pe câmpul pustiu. Aseară mi-am adus aminte de ei. Multumesc, Ina, că esti mereu aici! Florinel

Elia David4 mai 2004

Florinel, ce se mai rotesc ciulinii...Si noi fugim cu ei in suflet si nici ca ne pasa...

Sorin Teodoriu4 mai 2004

Sunt clipe in care trebuie sa pleci. Iei bagajul cu amintiri si pe-aici ti-e drumul. Nu intoarce capul inapoi, ai grija cum mergi: intai dreptul, apoi stangul si iar dreptul. Cand striga seful drepti, stai drepti! Te relaxezi doar cand zice: pe loc repaus! Ce e asta? Pai, asta e viata, tovarasi! Asa construim stupul marxist - bine ati venit in viata reala.
Imi place textul tau.
st

Florentina-Loredana Dalian4 mai 2004

Tu, căprioară, mereu găsesti un cuvânt frumos de spus. Tu stii că eu am o problemă, uneori amutesc. Cum am amutit când ti-am citit ultimele două poezii. Când am văzut cele cinci stelute la „murind căprioara“ m-am bucurat mai mult decât dac-ar fi fost ale mele.
Asa fugim cu ciulinii în suflet, cum zici...

Sorin, ce construiesti tu pe-acolo?
Mă bucur mult că ti-a plăcut si că n-ai tăcut nici tu.

Sorin Teodoriu4 mai 2004

Stupul, Lore, stupul marxist. Asta construiesc eu sub actuala si viitoarea putere.

Daniel Puia-Dumitrescu4 mai 2004

E dragostea foc si-n foc e lumina...
Frumos, Lore, ca-ntotdeauna, bine zicea Ina, bine le mai doinesti! :)
Cu drag,
Daniel

Florentina-Loredana Dalian4 mai 2004

Ei, Dani, ai extras esentialul. Intentionat sau nu, ai evitat să contiunui (se stinge). Poate si tu esti unul din cei care spune „Ba nu!“.
În timp ce tu scriai aici, eu te comentam pe dincolo, la pesti si alge. Cu drag!

Ghinea Nouras Cristian7 mai 2004

Loredana, ți-am citit textul încă de ieri, voiam să-ți scriu câteva rânduri, dar capitalismul ăsta pe care-l construim zi de zi m-a obligat să las urgent totul baltă și să reiau acțiunea abia azi. Așadar, iată că ai început și tu să scrii poezie, dar în proză. Interesantă ideea rostogolirii ciulinilor prin porțile vieții, statornicia lor, dincolo de aparenta trecere. La început m-a uimit scurtimea textului, dar e bine așa, dacă-l lungeai, stricai ideea de pornire, sau poate erai obligată să dai altă turnură întregii construcții. Frumoase gânduri, dar parcă prea multă melancolie pentru Loredana cea radioasă din \"Și copiii se îndrăgostesc...\". Nu-i așa?

Florentina-Loredana Dalian7 mai 2004

Da, Nouras, e multă melancolie, dar asa sunt eu, când radioasă, când melancolică. În ansamblu sunt una dintre cele mai vesele si mai optimiste fiinte din câte cunosc, poate tocmai de aceea îmi refulez tristetea si melancolia în scriituri, pe cei cu care am de-a face zi de zi nu trebuie să-i obosesc cu această latură a mea.
îti multumesc pentru cuvintele mereu frumoase, calde si sincere (nu mă-nsel, nu-i asa? Na, c-am început să devin suspicioasă. Nu, asta nu!) Pe curând!

Ghinea Nouras Cristian7 mai 2004

Loredana, nu este loc de... suspiciuni. Sesizez lucrurile astea pentru că sunt și redactor al unei reviste de profil, fiind pus uneori în postura de a refuza, politicos, texte propuse spre publicare. Am întâlnit destule povestioare șubrede, stângaci construie și precar îmbrăcate în cuvinte. Am întâlnit și idei bune, dar transpuse aiurea în text, expresii care se repetă obositor etc. Fiind nou venit pe site, nu vreau să dau cu parul de la început, deși am găsit destule stângăcii pe care o să le și semnalez, la vremea lor. Deocamdată, citesc 4-5 autori care-mi plac și lărgesc cercul treptat, pe măsură ce găsesc ceva interesant. De obicei, când ți-am (pre)zis de bine, au confirmat-o și alții.

Florentina-Loredana Dalian7 mai 2004

Tocmai pentru că esti si redactor „de profil“ mă simt de două ori măgulită. Ce-i drept, ai mână bună. Spun asta nu ca să mă dau mare, dar ti-am citit si alte comentarii si textele de pe site...Faptul că stiu că mă citesti are si o altă parte bună, îmi impun o autocenzură mai severă. Să nu-mi zici si tu ca Virgil, că scriu sub presiune, că nu-i asa.
Desi, cu toată cenzura(auto), stiu bine că uneori o mai dau si-n bară. Am toată încrederea c-o să mă tragi de mânecă la momentul cu pricina. Asta nu înseamnă că dai cu parul, o voi lua drept bună intentie si chiar ca semn de prietenie.