EKErika Eugenia Keller
Verificat@erika-eugenia-keller
dragan keller eugenia erica -craiovaDRAGAN KELLER EUGENIA ERICA
„,,Ține-ți fața spre soare și nu vei vedea o umbră- H. Keller”
Mă numesc Drăgan-Keller Eugenia-Erica, sunt asistent social principal și formator, activă în domeniul social din anul 2003. Mă definesc ca un asistent social cu gândire tehnică și suflet de artist. Am început să scriu din copilărie, fiind premiată la concursuri de compuneri, iar mai târziu la Concursurile Naționale de Poezie…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mulțumesc frumos pentru cuvintele tale ce mi-au adus emoție și bucurie! Le primesc cu recunoștință. M-ar onora o cafea reala la malul mării, acolo unde cuvintele parcă prind aripi. Mulțumesc că ai simțit poezia și ai ales să o „înstelezi” – este cel mai frumos dar pentru un iubitor de poezie. Cu drag, E.
Pe textul:
„cafea la nisip cu o metaforă vie" de Erika Eugenia Keller
Recomandat0 suflu
ContextScriu perioada acesta comentariile mai mult de pe telefon din cauza unei intervenții chirurgicale, de aceea a apărut mesajul trunchiat. Mulțumesc frumos pentru feedback și sper ca îmi sunt acceptate scuzele.
Pe textul:
„Nucleul unei liniști radiante" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextWaw,Ottillia, adică poezie cu băț în fund, sincer eu sunt recunoscătoare pentru că ai citit cu atenție și mi - ai spus exact ce ai simțit. Observația ta despre naturalețe și emoție m-a pus pe gânduri și vreau să lucrez mai mult la asta. Mulțumesc că îmi ești alături!
Pe textul:
„Nucleul unei liniști radiante" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextWaw, Ottillia, adică poezie cu băț în fund
Pe textul:
„Nucleul unei liniști radiante" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextDa, ai dreptate. Il voi modifica dar nu acum. Am o perioada de lucru mai intensa. Am promis ca voi modifica mai multe poeme si eu imi tin intotdeauna promisiunile insa imi trebuie ragaz si muză. Poeziile mele traiesc prin ochii celor ce le citesc de aceea sunt de acord sa le modific, sa le imbunatatesc, sa ajunga la suflet din sulfet.
Pe textul:
„Nucleul unei liniști radiante" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextMulțumesc mult pentru perspectiva ta! Mi se pare fascinant cum ai surprins legătura dintre existențialism și esența sinelui. Ai dreptate, poate că poemul meu ar avea nevoie de mai multă profunzime în acest sens — deși, până la urmă, e un poem, nu un eseu de psihologie. Apreciez că mi-ai împărtășit gândurile tale.
Pe textul:
„Nucleul unei liniști radiante" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
ContextUn poem autoironic și tandru, cu un ton colocvial plin de farmec. Surprinde sinceritatea vulnerabilă a eului liric și joacă inteligent cu ritmul și pauzele. Finalul „atât s-a putut” e memorabil prin simplitate. Un text autentic, viu, care cucerește prin umor și autoironie
Pe textul:
„Şeherezadei care se plictisea" de Doru Mihail
0 suflu
ContextAm uitat steluța promisă pentru acest poem -cartografie lucidă a unei melancolii urbane cu o liniște anume ce are gust de rugină.
Pe textul:
„partea din spate a nopții" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextSteluta pentru acest poem ce se remarcă prin intensitatea imaginilor sale fragmentare și evocatoare, schițând un peisaj semi-distopic în care rutina cotidiană – gardurile, drumurile, apa „aproape curată” – se topește într-o melancolie lucidă și difuză. Versurile pulsează cu o gravitate calmă și meditativă, păstrând totodată o pulsație omenească – o vibrație fină de bucurie, asemenea unui câine dezlegat ce gustă, timid, promisiunea libertății.Stilul este auster, cu accente cinematice, iar poezia capătă aerul unui jurnal liric – o confesiune fără emfază, dar profundă, care surprinde frumusețea tăcută a dezordinii controlate. Tonul e matur, resemnat, dar păstrează încă o scânteie de viață – ca o lumină slabă care rezistă într-o noapte fără stâlpi. Iubesc cum incepe poemul oamenii își făuresc garduri.
apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă.
abisul e o chestiune de celule.
de flori și mizerie.
Felicitari!
apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă.
abisul e o chestiune de celule.
de flori și mizerie.
Felicitari!
Pe textul:
„partea din spate a nopții" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextPoemul dv. cucerește prin tonul său ludic și autentic, cu un farmec colocvial care transformă introspecția într-o plimbare liberă printre gânduri. Autoironia subtilă și imaginile surprinzătoare creează o poezie vie, sinceră, cu aer de confesiune jucăușă= bicicleta devine simbol al libertății interioare, iar pedalatul – o metaforă subtilă pentru uitare și mers înainte, chiar și cu amintirile în „post”.
Pe textul:
„despre păstrarea direcției, indiferent de invazii" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextUn poem delicat, ce plutește între vis și veghe, între fragilitate și intuiție, în care tăcerea devine formă de iubire și cunoaștere.Poem- meditație senzorială și metafizică despre căutare, tăcere și revelație.Poem-rătăcire interioară, în care mersul fizic este înlocuit de vâslirea cu gândul – o navigare prin vis, dorință și spațiu nevăzut. Imaginea „ferestrelor închise prin ochii tăi” sugerează misterul celuilalt, iar firul ierbii care „respiră” transmite o subtilă comuniune cu natura și cu ființa iubită. Imi permit (daca nu va suparati) o nevoie de o mica corectura
în insrcripții sonore
în insrcripții sonore
Pe textul:
„Dincolo de tipare" de Ana Urma
0 suflu
ContextPoem- meditație senină și gravă despre despărțirea de iluzii, o elegie a sufletului care, obosit de fantasme și vise efemere, alege luciditatea ca formă de noblețe interioară. Între sonoritatea sobră a sonetului și imaginile pline de mister („pecingini roz”, „roiul alb de papuri”, „lacuri de iluzii sinucise”), se conturează o poezie a refuzului blând, dar ireversibil.Poem ce nu caută izbăvirea în frumusețea convențională, ci în acceptarea lucidă a durerii – o durere aleasă, cu care se dansează tăcut, „în cădere”, până la un adio candid, fără patetism, „la revedere” nu e un abandon, ci o formă de grație melancolică, un rămas-bun rostit cu demnitate și vis interior.Voi exila fantasme în cădere,
Cu ele mă voi prinde-n dansul moale
Și-mi voi lua candid la revedere călătorie poetică spre o formă superioară de înțelegere, unde luciditatea nu distruge poezia, ci o înalță cu și mai multă frumusețe. :)
Cu ele mă voi prinde-n dansul moale
Și-mi voi lua candid la revedere călătorie poetică spre o formă superioară de înțelegere, unde luciditatea nu distruge poezia, ci o înalță cu și mai multă frumusețe. :)
Pe textul:
„***" de Amanda Spulber
0 suflu
ContextCe frumos! Această poezie e o incantație senzorială a verii și a iubirii împărțite în tăceri dulci, o vibrație caldă scrisă în imagini catifelate, unde simplitatea capătă noblețea unui gest nesfârșit. Tonul e tandru și aproape șoptit, ca o adiere ce mângâie pielea serii, iar versurile creează un refugiu solar în care timpul își uită mersul între valuri și îmbrățișări. Metaforele se înalță diafan – „două emisfere de Magdeburg” sau „ciocolatie silabisind nisipul” – revelând o fuziune organică între trup, mare și dor. Ghiocul devine cosmosul miniatural din palma celuilalt, iar pepenele roșu – desfătare împărțită, nevinovată și senzuală, în același timp. Libertatea pulsează ca o chemare în sângele cald, iar iubirea se topește în albastrul fluid al unei ape imaginare, unde visul devine locul de întâlnire al celor doi. Poemul e o reverie lichidă, solară, în care iubirea devine limbajul secret al verii, iar cuvintele, odată scrise, par să respire odată cu pielea și marea. vizualizarea finalului poemului se face involuntar: cum simt libertatea în sângele cald, căluții de mare,
cum timpul miroase-a corali și a sare
mă cuprinzi ca pe o apă albastră
la care împreună visăm. :)
cum timpul miroase-a corali și a sare
mă cuprinzi ca pe o apă albastră
la care împreună visăm. :)
Pe textul:
„Solar" de Diana Manaila
0 suflu
ContextImi place. Poemul surprinde prin contrastul dintre banalitatea durerilor fizice și profunzimea întrebărilor existențiale, oferind o reflecție amar-ironică asupra condiției umane. Întâlnirea dintre Joyce și Proust devine o metaforă a epuizării sensului în fața realității cotidiene. Stilul dv. fragmentar și colocvial ascunde o poezie cu o tonalitate gravă, care explorează fragilitatea, absurdul și inutilitatea căutării unui răspuns absolut. Consider că valoarea poemului dv stă în autenticitatea discursului și în metaforele neașteptate, care exprimă, într-un registru original, alienarea și criza sensului.
Pe textul:
„Femeia faire tapisserie sau curva căreia i-am furat poemele?" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextDoamna Otilia, în poezia dv, lumina dansează ca un motan care toarce în tăcerea zilei. Fiecare cuvânt e o mângâiere, o adiere ce pătrunde în cotidian cu blândețe și mister...si cum soarele se strecoară printre filele timpului, ne amintești că viața devine frumoasă atunci când îi dăm voie să strălucească în noi.
Pe textul:
„de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc, domnule Ionuț Caragea, va mulțumesc din suflet pentru cuvintele pline de lumină și pentru felul delicat în care ați surprins esența textului meu. Este o binecuvântare să știu că ideea de a transmite iubirea și speranța, dincolo de propriile temeri, a ajuns la dumneavoastră. Aprecierea dumneavoastră îmi dă curajul de a continua să scriu cu sinceritate și emoție. Vă sunt recunoscătoare!
Pe textul:
„singurătatea care ține zidurile" de Erika Eugenia Keller
0 suflu
Contextstea căzătoare —
vântul șoptește în frunze,
timpul se-oprește.
cărare de vise,
printre fluturi de seară,
pași fără zgomot.
vântul șoptește în frunze,
timpul se-oprește.
cărare de vise,
printre fluturi de seară,
pași fără zgomot.
Pe textul:
„introspecție" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextFoarte frumoasă poezia dv, cu imagini puternice și emoții intense. Indraznesc pentru imbunătătire câteva sugestii , zic si eu, e doar o parere: lucrați pe ritm și sonoritate adică unele versuri sunt mai lungi, altele mai scurte; încearcă să echilibrezi numărul de silabe pentru un flow mai uniform, apoi consolidarea metaforelor — aveti imagini foarte originale (ex: „vierme leneș de mătase”, „inima ca roasă de termite”, „sărutul ca de napalm”), dar puteti alege să le faci mai pregnante prin alăturări neașteptate, pentru a surprinde și mai mult cititorul, claritate și impact, apoi încercați să păstrezi un fir emoțional clar etc, poate ceva de contrast și tensiune adica accente de lumină și întuneric, speranță și durere, pentru a amplifica efectul.
Pe textul:
„Spre-a te vedea" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAm reușit să urmăresc doar frânturi din poemul colectiv, din cauza furtunii — locuind la marginea orașului, am întâmpinat probleme cu semnalul, iar cuvintele ajungeau la mine întrerupte. Totuși, rezultatul final mi s-a părut deosebit de amuzant și inedit. Vă felicit din suflet si pun o stelută de bucuria rezultatului.
Pe textul:
„poetul vs. bau-bau" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
ContextAm uitat steluta!
Pentru fiecare câte o stelută : ) : ) : )
Pentru fiecare câte o stelută : ) : ) : )
Pe textul:
„Primele trei locuri la Poemul lunii Mai 2025 - Radio Agonia" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
Context