Erika Eugenia Keller

copilul cu umerii de cer locuiește-ntr-un trup cu ferestre crăpate, poartă greutatea zorilor în oase- sub claviculele lui pulsează constelații, și își ține buzunare pline de stele obosite, ochii

Nu mă vezi, dar mă auzi — Uneori te-ngenunchez- Nu poți să fugi nicicând de mine, Sunt în tine… te urmez.

raze de soare pe floarea larg deschisă- albina în zbor.

abandonată în brațele vântului - alean fără leac.

lacrimi zvântate de vântul dinspre Crai Nou - străină pe drum.

pom de liliac pe mormântul mămicii - doar amintirea?

Răsar ghiocei; în iz de pământ reavăn smocuri de iarbă Două frunze-n vânt taie ploaia maruntă - geamul aburit

lacrima lui Corr bobocul se deschide soare răsare

hai să iți spun un secret de curând am castrat un bărbat era același care-mi violase casa cu imense buchete de flori artificiale un fel de don Quijote 2005 mergeam la cumpărături împreună și

Umbra eului tau Te ascunzi, orbind, Ca melcul in cochilia sa , incetul...cu incetul, Silabisind un ideal , cu ochii mohorati- Jertfesti un suflet pentru o

mâine, la ora opt fix, seara, cuvintele vor ieși din ascunzișurile inimii, cu pași de lumină, și se vor așeza cuminți pe frecvențe de vis, într-o seară de radio — unde singurătatea își pierde

pământul uscat - crengile înverzite a trecut iarna! răsar ghiocei; în iz de pământ reavăn smocuri de iarbă. proaspete frunze taie ploaia maruntă - geamul aburit. frunze verzi în vânt, fluturele

Îmbătrânirea este prețul inevitabil pe care organismul îl plătește pentru complexitate. Procesul îmbătrânirii afectează în principal atât sistemul nervos central(creierul în special), cel imunitar,

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât

Prolog: aici nu începe povestea mea, ci povestea tuturor inimilor care au bătut pentru ca eu să exist- aceasta este prima treaptă din harta sângelui sub casa copilăriei există o altă casă unde

Prolog: de fiecare dată când îmi ating rana, aud un ecou ce nu e al meu. poate iubirea maternă nu începe în mamă, ci în spațiul gol dintre o rană și un copil care vrea să trăiască. în vis, cobor

Prolog: copilul nu are vârstă- el e nodul din gâtul tuturor strămoșilor care nu au știut să plângă în subsolul visului meu îl găsesc stând pe un scaun minuscul, dar scaunul e frică solidificată- cu

ai dus cuvântul până la stâncă și l-ai izbit de piatră ca să-i cadă zgura, până s-a văzut miezul -o scânteie, un sâmbure de vorbă ars pe nicovala artei de a scrie pentru iubitorul de poezie - cel

De reținut este faptul că serviciile de îngrijire sunt organizate și furnizate după nevoile fiecărei persoane investigate. Vreau să știți că orice persoană plătitoare de CAS (Casa de Asigurări