Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Atlasul tulburărilor psihice VII. Fobiile – gurile mici ale abisului

micro-prolog frica nu e rațională, dar e sinceră această aripă deschide locurile mici unde universul se strânge:într-o insectă, într-un spațiu închis, într-un zgomot, acolo unde corpul meu strigă

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
0

Patru Pinguini în Promenada

astăzi nu rătăcește nimeni, azi suntem precum patru pinguini buimaci, care alunecă prin iarna plouată oltenească pe lângă superbradul lăudat ce își fac cu ochiul „hi-hi!” fără motiv, fiindcă ei se

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
2

Tiv de ianuarie 2026

hai să scriem anul 2026 ca pe o rochie croită pe podeaua poeziei, cu acele prinse între buze și cu râsul nostru scăpat pe sub masă să-l tăiem dintr-o mătase care știe ce-a fost, dar nu se mai agață

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
2

manual de întreținere

în căsuța mea bărbații intră cu încălțările murdare și cu fumul lor de țigară agățat de haine ca o istorie personală pe care nu o mai citesc aerul se îngroașă imediat nu ca o substanță ci ca o stare

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
0

apocrif despre lumină

tu, mizerabile satan, crezi că mă sfâșii prin cuvintele tale, dar eu știu să cos moartea cu acul luminii tu, împuțiciune, mi-ai făcut inima o urmă de talpă de soldat care își pune arma în gură, dar

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
8

dacă aș fi mamă de fată

i-aș arăta că psihicul nu e o casă, ci o parcare subterană în care umbrele își lasă farurile aprinse, și uneori te orbește lumina lor tulbure i-aș spune că oamenii se agață de sufletele noastre ca

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
3

Oamenii care se spală pe suflet

oamenii se trezesc dimineața, se spală pe dinți, pe mâini, pe față, verifică agenda și își caută umbrele, le pun la loc pe umeri, ca pe hainele ude. își repară chipurile în oglinzi pline de

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
8

Atlasul tulburărilor psihice VI. Paranoia - umbra care privește peste umăr

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
1

Atlasul tulburărilor psihice V. Psihoza - orașul care își șoptește numele

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
0

Atlasul tulburărilor psihice IV. schizofrenia - coridorul cu voci

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
3

Atlasul tulburărilor psihice III

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
4

Atlasul tulburărilor psihice II

prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice,

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
7

să fii bine, copilul meu

mi s-a spus că maternitatea e o limbă vie, și eu am învățat-o din dorință, din dragostea aceea care nu știe să renunțe - cu dicționarul lacrimilor deschis la prima pagină. gramatica ei are

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
5

Elogiu conjugal & Constatare de nevastă

Un duet ironic despre echilibrul fragil dintre farmecul feminin și răbdarea masculină, acolo unde iubirea se transformă, inevitabil, în artă domestică. Elogiu conjugal Frumoasă, da și greu de dus

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
0

Reînflorire

când îmi amintesc - totul pare cunoscut și totuși altfel. umbrele s-au parfumat cu anii duși. o frunză veche, crescută dintr-o teamă, își împăturește verdele în somnul meu, ca o pagină de jurnal, o

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
2

Pfuuu!

am fost declarată aptă de luptă, dar doar pe facebook. în realitate, mi s-a blocat scutul la update și antivirusul îmi zice că iubirea e un virus necunoscut. psihologul mi-a sugerat să renunț la

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
1

Gramatica corpurilor pierdute

am învățat să respir în dialectul tăcerilor tale, unde propozițiile se frâng în gât și fiecare virgulă e o rană învelită în dorință. sunt alfabetul uitat pe buzele tale, o vocală rămasă în buzunarul

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
6

cealaltă parte a liniștii

Intens dezbătut

tu vezi cum uneori ziua se desface ca o coajă de portocală și sub ea curge lumină arsă, miros de aer topit, plecări suspendate în aer, ca niște păsări care și-au uitat direcția. pe pervaz dorm ușor

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
11

aerul dintre fraze

nu mai citesc pentru sens ci pentru pauze pentru acele spații mici dintre cuvinte unde rămâne aerul autorului mirosind a hârtie umedă și cafea rece un fel de respirație întârziată care te face să

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
4

Manual de liniște pentru panică ușoară (după metoda de respirație 4-7-8)

mi s-a spus că trebuie să respir ca să nu mai văd moartea în oglinzile din baie așa că am numărat aerul 4 inspirație 7 reținere 8 expirație un fel de ritual pentru oameni care nu mai cred în

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
2

am sângele dulce, mă înțeapă

nu îmi plac puricii dar ei vin oricum din covor, din gânduri, din visele neaspirate noaptea mă scarpin în minte ca să scap de amintiri tu dormi liniștit cu o liniște care mă zgârie de

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
0

dacă s-ar îmbrăca timpul în piele

aș trece mâna peste el ca peste un animal rănit și m-aș întreba unde se termină clipa și unde încep eu. aș învăța să-mi număr anii după cicatrici, nu după lumânări, să-mi măsor curajul în tăceri, nu

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
6

Fântâna de începuturi

Intens dezbătut

mama mea purta tăcerea ca pe o coroană de sânge și lumină, în ea creșteau copaci ce nu-și uitau umbra, nici foșnetul dinainte de cuvânt. m-a născut într-o dimineață de luni, fără ore, când ploaia de

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
12

Trei feluri de măsură

I. inventar de luciditate (gândul care calculează) mi-am măsurat sufletul cu rigla de tâmplar, n-avea unghiuri perfecte. l-am pus la uscat între două definiții și s-a deformat ușor, ca o idee care a

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
0
4
24 din 155 poezii incarcate