Atlasul tulburărilor psihice VII. Fobiile – gurile mici ale abisului
micro-prolog frica nu e rațională, dar e sinceră această aripă deschide locurile mici unde universul se strânge:într-o insectă, într-un spațiu închis, într-un zgomot, acolo unde corpul meu strigă
Patru Pinguini în Promenada
astăzi nu rătăcește nimeni, azi suntem precum patru pinguini buimaci, care alunecă prin iarna plouată oltenească pe lângă superbradul lăudat ce își fac cu ochiul „hi-hi!” fără motiv, fiindcă ei se
Tiv de ianuarie 2026
hai să scriem anul 2026 ca pe o rochie croită pe podeaua poeziei, cu acele prinse între buze și cu râsul nostru scăpat pe sub masă să-l tăiem dintr-o mătase care știe ce-a fost, dar nu se mai agață
manual de întreținere
în căsuța mea bărbații intră cu încălțările murdare și cu fumul lor de țigară agățat de haine ca o istorie personală pe care nu o mai citesc aerul se îngroașă imediat nu ca o substanță ci ca o stare
apocrif despre lumină
tu, mizerabile satan, crezi că mă sfâșii prin cuvintele tale, dar eu știu să cos moartea cu acul luminii tu, împuțiciune, mi-ai făcut inima o urmă de talpă de soldat care își pune arma în gură, dar
dacă aș fi mamă de fată
i-aș arăta că psihicul nu e o casă, ci o parcare subterană în care umbrele își lasă farurile aprinse, și uneori te orbește lumina lor tulbure i-aș spune că oamenii se agață de sufletele noastre ca
Oamenii care se spală pe suflet
oamenii se trezesc dimineața, se spală pe dinți, pe mâini, pe față, verifică agenda și își caută umbrele, le pun la loc pe umeri, ca pe hainele ude. își repară chipurile în oglinzi pline de
Atlasul tulburărilor psihice VI. Paranoia - umbra care privește peste umăr
prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât
Atlasul tulburărilor psihice V. Psihoza - orașul care își șoptește numele
prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât
Atlasul tulburărilor psihice IV. schizofrenia - coridorul cu voci
prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât
Atlasul tulburărilor psihice III
prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât
Atlasul tulburărilor psihice II
prolog acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice,
să fii bine, copilul meu
mi s-a spus că maternitatea e o limbă vie, și eu am învățat-o din dorință, din dragostea aceea care nu știe să renunțe - cu dicționarul lacrimilor deschis la prima pagină. gramatica ei are
Elogiu conjugal & Constatare de nevastă
Un duet ironic despre echilibrul fragil dintre farmecul feminin și răbdarea masculină, acolo unde iubirea se transformă, inevitabil, în artă domestică. Elogiu conjugal Frumoasă, da și greu de dus
Reînflorire
când îmi amintesc - totul pare cunoscut și totuși altfel. umbrele s-au parfumat cu anii duși. o frunză veche, crescută dintr-o teamă, își împăturește verdele în somnul meu, ca o pagină de jurnal, o
Pfuuu!
am fost declarată aptă de luptă, dar doar pe facebook. în realitate, mi s-a blocat scutul la update și antivirusul îmi zice că iubirea e un virus necunoscut. psihologul mi-a sugerat să renunț la
Gramatica corpurilor pierdute
am învățat să respir în dialectul tăcerilor tale, unde propozițiile se frâng în gât și fiecare virgulă e o rană învelită în dorință. sunt alfabetul uitat pe buzele tale, o vocală rămasă în buzunarul
cealaltă parte a liniștii
tu vezi cum uneori ziua se desface ca o coajă de portocală și sub ea curge lumină arsă, miros de aer topit, plecări suspendate în aer, ca niște păsări care și-au uitat direcția. pe pervaz dorm ușor
aerul dintre fraze
nu mai citesc pentru sens ci pentru pauze pentru acele spații mici dintre cuvinte unde rămâne aerul autorului mirosind a hârtie umedă și cafea rece un fel de respirație întârziată care te face să
Manual de liniște pentru panică ușoară (după metoda de respirație 4-7-8)
mi s-a spus că trebuie să respir ca să nu mai văd moartea în oglinzile din baie așa că am numărat aerul 4 inspirație 7 reținere 8 expirație un fel de ritual pentru oameni care nu mai cred în
am sângele dulce, mă înțeapă
nu îmi plac puricii dar ei vin oricum din covor, din gânduri, din visele neaspirate noaptea mă scarpin în minte ca să scap de amintiri tu dormi liniștit cu o liniște care mă zgârie de
dacă s-ar îmbrăca timpul în piele
aș trece mâna peste el ca peste un animal rănit și m-aș întreba unde se termină clipa și unde încep eu. aș învăța să-mi număr anii după cicatrici, nu după lumânări, să-mi măsor curajul în tăceri, nu
Fântâna de începuturi
mama mea purta tăcerea ca pe o coroană de sânge și lumină, în ea creșteau copaci ce nu-și uitau umbra, nici foșnetul dinainte de cuvânt. m-a născut într-o dimineață de luni, fără ore, când ploaia de
Trei feluri de măsură
I. inventar de luciditate (gândul care calculează) mi-am măsurat sufletul cu rigla de tâmplar, n-avea unghiuri perfecte. l-am pus la uscat între două definiții și s-a deformat ușor, ca o idee care a
