Mă dăruiesc drumului tău,

avem un preț al faptelor, urcăm în tren spre destinații greșite, lasăm să treacă prin gara inimii trenul mult așeptat și asta pentru că întârziem la ora exactă. Ne rămân speranțele, picuri de amintiri lăcrimate în albastrul cerului sub care încercăm să regăsim timpul, trenul pierdut.
.............lasă tristețea..nu e o consolare, zâmbește zilei de mâine.

nichita m-a sedus mereu. si calatoriile. erika, ai facut economie la cam tot. asta voiam sa-ti spun. nu a apucat sa sune nici macar din coada.

mai puțin densă decât celelalte poezii citite la tine, nu este nici și mai puțin densă.... este de-a dreptul diluată...
Sau poate sunt eu acum obosită?
Promit să revin mâine dimineață!

m-am gandit eu sa -l fac sarpe cu clopotei
dar poetii nu trebuie treziti ca le fuge muza.
eu m-am dat.Sunt a ta! cam economa dar prinde bine la casa \"omului\".:P

ai tipat de mi-ai spart timpanele.

cum adica, ma, muzo \"amea\": \"tren în noapte gonind
prin gări pustii\"...?! asa ne-a fost vorba?!

uite! mai bine, fa-o Dumnezeului calatorie initiatica! sa ne mai initiem si noi.

Pe terasele vietii suntem niste calatori.
Lumina apusului ne atrage.
Multumesc
pentru fidelitate si semn.

diluate????oki ..si vor mai fi multe
merg pe esență!!!
multumesc de semn

tu stii...dincolo de cuvinte este nerostirea si tăcerea adâncă - adică Începutul… !
........e o cautate prin singuratati........;)

stiu ca nu ai nevoie de sfaturi, ori genul de sfaturi pe care urmeaza sa ti le las in continuare. de fapt eu am sa ma joc un pic cu poezia ta, dupa cum mi se pare mie ca ar straluci mai bine... (scot anumite elemente de legatura, adaug putin mister, ma joc)

Cer flămând
sa iți ating numai călcâiul
și
sa mă dăruiesc in palma ta
ori a altui ceas
așa cum doar albastrul
se daruieste in ochiul tau
ori in ochiul altui ceas
de-o vara

clipă
alteori fulger
fulgeri
fulgeram


rătăcesc

tren în noapte gonind

gări pustii!

ei, asa mai merge... :) deci, trebuie sa gasesc eu ceva, pe undeva! mai caut, mai caut...

adevarul este ca tu ai dreptate: cea mai minunata poezie a mea a fost una la care nu am rostit nici un cuvintel. mormaiam, doar, ceva, acolo... :)

pe curand

sinceritate:
eram in clasele V-VIII si profu meu de romana spune:
\" foarte bine cotat este poetul Nichita
ale carui versuri par a se traduce mai melodios in alte limbi...hmmm\"
:)))
poezia asta, recunosc...simpla - \"este o fuga inaintea cuvintelor\" :P...asa mormait...mor...mor... mormorrrrrrr

unde sangele e simbolul vietii sau al desfigurarii acesteia?

Imi place ideea, dar mi se pare putin cam trunchiat textul.

imi place cum te joci cu poezia
am sa ma gandesc
si stiu ca am nevoie de sfaturi!
multumesc
te mai astept
:)

...studiile aprofundate de literatura comparata le las pe seama doctoranzilor.

si, fireste: hmmm, miuau, miorlau :)

submuza

E & I no more chating please.

Ela

Melancolie si singuratate, suflet ratacitor prin garile pustii ale amintirii. \"Nu ma daruiesc altui ceas de vara...\"

Cu riscul de a te supara pe mine, trebuie sa-ti spun ce cred despre poezia aceasta.
Ai posta-o prea calda. Daca ai fi lasat-o un pic in asteptare, si dupa un timp, ai fi incercat sa-i dai o forma, Ioana nu ar fi avut ce sa-ti reproseze.
Deocamdata, pare o replica la secunda, la poezia SI.
Ideea de a cere senin(A), cer senin, mi se pare minunata, dar...undeva ceva nu se leaga. Parca o ai fi o poezie simtita/gandita intr-o limba diferita de cea in acre a fost redactata.
Si ar mai fi finalul, potrivit in context, dar nu foarte original, pentru ca trenuri gonind pri gari pustii au tot trecut.
Evident s-ar putea sa ma insel...dar am vrut sa fiu sa am curajul de a fi sincera cu tine.
Sper sa ma ierti.

Doamnă Erika, cerul albastru cu nuanța sa flămândă ca ființa care aparține pământului să-lprivească la nesfârșit în timpul unei zile de vară caldă. E o dublură între ea și el, între spirit și suflet - unul privind prin clarul ochilor albastrul cerurilor, altul întors spre Unu privește numai în sine, în privirea rară de un albastru fulgerător. Totul durează numai o clipă, fiindcă admiratorul naturii \"de sus\" dispare imediat îmreunându-se cu dublura sa în rătăcirea gărilor unde nu suntem așteptați de nimeni. Viața e drumul între două gări pustii...
Semnat - domnul Luther.

,,Călătorului îi șade bine cu drumul!...și dacă nu ești altceva decât...,, o pată de sânge care vorbește\'\', îți mulțumesc că mi-ai vorbit! Eu, de pildă, printre multe altele, fac analize de sânge la un spital din Cluj, celor mai mult sau mai puțin sănătoși deci, s-ar putea spune că sunt capabil să te citesc. Îmi place poezia ta, e ca un îndemn la credință...

Merg trenurile spre Apus
Pe roți de fier încătușate
Și-nvăluite de mister
Iar eu...rămân pe jumătate întors,
Ca haina pe-un cuier!
P.S.Vezi?...și eu am trăirile tale!

...chiar daca uneori garile prin care trecem sunt pustii, nu destinatia conteaza ci frumusetea drumului. Nu te gandi ca esti singura (de fapt niciodata nu suntem singuri, ignoram prezenta celuilalt care uneori nu accepta sa imparta frumusetea drumului), doar admira peisajul inchis de orizont. Si daca \"nu mă dăruiesc altui ceas de vară
așa cum albastrul
se arată numai ție \" fa-o simplu, fara regret si fara repros, altfel darul isi pierde valoarea.

Ioana-piu-piu-piu-piu-piu-piu-piu-piu-pi-piu-piu-pi-piu-piu-cred ca ai prins ideea de esenta a raspunsului meu :))-greselile sunt inevitabile si chiar bine venite daca stiu (stim), daca pot sa invat din ele fara a produce mari daune in special sufletesti. Ceea ce inseamna sa te inarmezi cu o carpa, o matura sau aspirator depinde cum consideri tu, plus alte instrumente de igienizare si sa te dedici unor operatii de piu-piu-pi-piu-nu tocmai placute de indepartare a mizeriiilor si gunoaielor din ascunzisurile mele poetice.:)).
Va fi pentru tine o constientizare superioara a limitelor si vulnerabilitatilor tale.
Faci parte ca si Ela, Carmen si multi altii din categoria profesionistii ofertei de ajutor literar.
Multumesc !:)
Sa nu uiti si de perie! (muza te pupa cu sonor )

Ela
in the point of fact , I’am a obedient girl.
>:D< :-*
sa treci rog mult mai des pe pagina mea :-*

Danuța,
\"eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește\" precum stii e autoportret de Nichita-
restul ia-l ca pe o esentă :)Multumesc de citire si semn.

Emil, ;) stiam ca si tu ai trairile mele, multumesc de versuri, imi plac.


Oana, iti multumesc
Ca mi-ai simtit poezia asa cum am simtit-o si eu...usor „ șoptită pe buzele stinse
gustată adânc din vid nepătruns”

Domnule Mitrovici va multumesc de trecere.



Carmen, eu nu am sa ma supar niciodata pe tine
1. pt. ca nu sunt suparacioasa- ( nici nu pot fi mult timp suparata pe cineva)
2. si felul tau e de asa natura incat nu ai cum sa nu fi indragita
dar imi plac reprosurile Ioanei, m-au binedispus toata seara si acu’ de dimineata
e o lege a oglindirii ;)- iar pentru fiecare se stie că:
ceea ce nu exprimi produce daune inauntru tau.
E adevarat scriu cand apuc, in pauya de masa de la lucru, in vizite la prietene care au net.
Iar in proportie de 97% am scris repede si am si postat.Nu prea am timp adica simt ca mai am timp, totul si toate le fac repede, prost , bine…
dar le finalizez„
Am incercat o esenta, mie imi place, e simpla ca structura dar credeam eu (credeam..) ca va avea o arie larga de transmiteri sufletesti in functia de trairea fiecaruia.
Da, finalul nu este foarte original dar reda aceeasi singurate…singurate a tuturor timpurilor.Nu te inseli. Nu am de ce sa te iert .Eu iti multumesc de observatii si de semnul lasat. Să mai vii, da?
Si vezi Carmen această poezie nu prea a plăcut dar comentariile lasate pana acum m-au făcut fericita.

Si nimeni nu m-a jignit Si nu m-a trimis la psiholog, la psihiatru….cineva drag imi spunea intr-un comentariu \"nimic din ce am trăit vreodată nu se șterge din viața noastră psihică!. Chiar dacă nu ne reamintim, nu conștientizăm, cele trăite există în noi, ne constituie, ne face să fim ceea ce suntem. Suntem. Indelebil. De netăgăduit”
DA, au fost critici constructive in limita bunului simt si cu tenta vesela.
Is not enough to be writter you have to be human.
Eu iti multumesc Si pentru ca tu stii sa nu ratezi frumusetea!:-*

Adrian, ma bucura darul tau.


va sarut cu drag pe toti
erika