Jurnal
Copilul dintre milenii
2 min lectură·
Mediu
la nașterea ta
te-ai îmbrăcat în zăpadă, copile,
născut pe 4 ianuarie,
în ziua primei ninsori,
la intersecția dintre ani
unde timpul se rupea în două
ca o coajă subțire de gheață
aveai așteptări
ca apa să se lege de sângele viu,
ca Degețica
să se întoarcă iarnă de iarnă la tine,
mică și gingașă,
duioasă ca un fulg
care știa că se va topi
„Flu, Flu… unde zbori?”
îmi spuneai,
cu vocea copilăriei
care își alege singură povestea
copile,
în ochiul timpului,
iarna asta impară, cu mască pe nas,
a deschis alt an,
alt deceniu,
alte vremuri,
trist,
cu respirația lumii numărată,
cu frica scrisă mărunt
pe buzele oamenilor
iar tu
te cauți printre străini,
copil al mileniului trei
cum ai uitat
de darul care învinge?
cum ai uitat
de focul care nu pleacă,
păzit de Vesta?
tu îmi scrii mesaje
gânduri înțelese doar de tine
tu îmi scrii amenzi
pentru iubire necondiționată
și spui:
,,lasă-mă să mă risipesc, mami
nu-i treaba ta ce mă face fericit
nu cred în interdicții
vreau să merg
fără busolă,
fără scuturi,
fără rezerve,
să știu că exist
mami,
tu nu mă poți feri de lume,
de cei care confundă
a face ce vor
cu a face ce trebuie
e alegerea mea
tu doar poți recunoaște
fiecare risipire
după liniile cerului
lăsate în adâncul privirii”
copile de 4 ianuarie născut,
nu-ți irosi primăvara vieții
nu schimba mugurii pe cenușă
lasă-ți dinlăuntrul tău
frumosul să crească
și nu ucide dăruiri
dincolo de marginea vremii,
dincolo de tăceri
și de zidul dintre generații,
există o coajă ruptă a speranței
pe care scrie:
Felix dies natalis.
puer natus est … 4 ianuarie
și cât de mult te iubesc,
copilul meu
(publicată pe 04.01.2021, foto-net)
0011
0