Spre-a te vedea

În primele două versuri e cam neclar la cine se referă genitivul „ieșind”: s-a vrut a fi referire la eul poetic, dar după cum e scris, rezultă că e vorba de „andrisant”. La fel, ultimele două versuri au de ouă dori verbul „a fi”, ceea ce încalcă puțin regulile sonetului; în plus, formulările sunt obscure, mai ales prin acea comparație, nefericit aleasă, în opinia mea.
Încerc să las textul pe pagina principală, poate vom vedea și alte reacții.

„au de ouă dori” (?!) - a se citi „au de două ori”

rezultă că „atingerea” iese „din vierme leneș de mătase”, ceea ce mult mai greu de imaginat, fie și metaforic vorbind.
Nu, nici textul acesta nu e reușit, chiar dacă abaterile de la regulile sintactice sunt mai puține.

Cred că se cere prepoziția Ca în loc de conjuncția Și la versul 3. Iar apoi, în loc de ca roasă, să vii cu un cuvânt de 3 silabe. Iar la final, la ultimul vers, în loc de ca de, mai bine folosești verbul aprins. Structura fără verb e ciudată, ambiguă, plus că se repetă ca-ul. Poemul are ceva frumos în el, mă refer la unele imagini, metafore. Nu e excepțional, dar merge. Asta după ajustările necesare.

E melodios și în place asta fiindcă în opinia mea ritmul este sacrificat ultimul, după rime. Sensul și fluiditatea versurilor însă nu se sacrifică niciodată. Ceea ce te trage în jos este dorința de a avea rime perfecte. Și mă refer la faptul că nu vrei nicicum să ai substantiv după substantiv, de exemplu. Dacă mai adaugi și dorința de a păstra ritmul, iese ceva forțat care, în loc să încânte, îndepărtează cititorul. Totuși, cred că și în situația de față se mai poate repara. De exemplu, ai putea spune așa:

Să te văd clar atingerea-mi permite
Și/Când iese din coconul de mătase
Ca brațul meu pe trup să ți se lase
Când/Și inima mi-e roasă de termite

La Domnul rugăciune VOR trimite

În versul 8 poți înlocui Când cu Iar ca să nu se repete „când".

Iar în ultimul vers poate ar merge așa

Aprinde lin sărutul de napalm.

E doar o părere. Tu decizi dacă se potrivește. Si poate mai există și alte variante. Dacă îmi permiți un sfat: dă-ți voie să fii imperfect în privința rimelor. Și încearcă să scrii un vers măcar în două feluri înainte de a finaliza o poezie. Știi sonetul lui Bacovia, nu? Nu are toate rimele perfecte (în sensul de a alterna părți de vorbire), ba chiar repetă cuvântul „casă". Cu toate astea, e melodios, transmite senzații, e fluid și coerent.
E păcat să stăpânești atât de bine ritmul și să nu îl îmbini cu fluiditate, coerență.

Apreciez faptul că te-ai desprins (parțial) de imaginile pe care le tot recirculai și ai venit cu metafore/comparații noi.
Și pun și erată: Am vrut să scriu îmi place, nu în place.

Foarte frumoasă poezia dv, cu imagini puternice și emoții intense. Indraznesc pentru imbunătătire câteva sugestii , zic si eu, e doar o parere: lucrați pe ritm și sonoritate adică unele versuri sunt mai lungi, altele mai scurte; încearcă să echilibrezi numărul de silabe pentru un flow mai uniform, apoi consolidarea metaforelor — aveti imagini foarte originale (ex: „vierme leneș de mătase”, „inima ca roasă de termite”, „sărutul ca de napalm”), dar puteti alege să le faci mai pregnante prin alăturări neașteptate, pentru a surprinde și mai mult cititorul, claritate și impact, apoi încercați să păstrezi un fir emoțional clar etc, poate ceva de contrast și tensiune adica accente de lumină și întuneric, speranță și durere, pentru a amplifica efectul.

Mie mi-a plăcut, doamna Eugenia Keller are dreptate, sunt câteva imagini reușite. Le-a enumerat, deja, dânsa. Ca scriitoare de Sonet și de poezie, evită: ”Să ne îmbete”, chiar nu te-ai săturat, de acest vers, folosit de 90% din scriitorii României? Dar, cum spuneam NU TE FOCUSA pe ce e greșit, ci pe ce este bine, și continuă să scrii, pentru că exercițiul este mereu folositor și face parte din dezvoltarea oricărui scriitor, și EȘTI UN SCRIITOR BUN.

Doamna Erika nu a numărat foarte atentă, dar numărul de silabe pentru Sonet este păstrat, se mai întâmplă să greșim, și eu greșesc la număratul silabelor. Ștefan a scris, însă, bine, a nimerit-o, pentru că de obicei nu greșește la număr silabe.

Aș lăsa cum e ultimul vers, îmi pare de efect. Ce mi se pare ciudățel este versul ”intrând în rouă plânsul tău cel calm”. Cum să intre plânsul în rouă??? Ca să nu mai ai greșeli de acest tip, uite de exemplu ”Pe buze-n zori e lacrima ce-n sete e a sărutului ca de nepalm” - e frumos, DAR să eviți exprimări ca ”intrând în rouă plânsul” - încearcă SĂ VIZUALIZEZI IMAGINILE așa nu vei mai avea erori neintenționate.

MULT SUCCES! E BINE!!!! CONTINUĂ, DE AICI!!!!

Dacă doi editori au ajuns să vă monitorizeze reacțiile, este posibil sā vi se scadă nivelul la 0 sau chiar -10.

Dumneavoastră decideți.