Poezie
de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
1 min lectură·
Mediu
ieșit pe acoperiș soarele
sare din olan în olan ca un motan care năpârlește
ajunge pe fereastra deschisă de mult verde
e dulce îl trag de mustăți și dă să mă zgârie cu ghearele de lumină
vreau să-l iau în brațe pe dolofan însă el
țuști pe canapea
stai să-ți fac o poză și întind mâna după telefon
tolănit cu blănița roșcată pare un covor țesut manual
mă așez și începe să-mi toarcă în poală
citesc bukowski chiar la pasajul
viața este frumoasă dacă îi dai voie
să fie
061.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14191511/de-mult-nu-m-am-mai-jucat-cu-un-ghemotoc-de-soareComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASDistincție acordată
ASAmanda Spulber✓Vine ca o continuare a poeziei „atingeri". Spun asta fiindcă acolo puii trăgeau soarele de mustăți și acum mi se pare de așteptat să încerce senzația și eul poetic. Doar nu e rezervată doar puilor. :) Îmi place felul în care este personificat soarele. Toată această urmărire și tatonare jucăușă îmi dă o stare de bine. De altfel, chiar din titlu este indusă acea stare de ludic, copilaroasă și în același timp cinetică și picturală. Finalul mi s-a părut un pic moralizator, dar am încercat să citesc fără și mi-am dat seama că, de fapt, vine ca o încheiere firească. Eul liric trece de la copilăreală la analiză matură.
0
OAmă bucură mult reacția ta și felul în care ai simțit. Este un tablou real, să știi, de acolo au pornit cuvintele. Apreciez mult faptul că ai rezonat. Și, mai mult, faptul că ai reținut "atingeri"-le mele. Sunt onorată și prin faptul că ești un bun scriitor și comentator literar.
Da, copilăresc în fel și chip :)
Mulțumesc din suflet.
Da, copilăresc în fel și chip :)
Mulțumesc din suflet.
0
FFDistincție acordată
Am regăsit aici una din temele pe care le-am mai văzut prin scrierile Otiliei: bucuria de a trăi prezentul, surprinsă într-un tablou cotidian plin de candoare.
E un poem despre fericirea autentică, care poate fi găsită în detalii aparent nesemnificative. Soarele e o ființă jucăușă, blândă și tandră, viața e un motan capricios, greu de prins, dar care se lipește de tine când nu te aștepți.
Versul de final „viața este frumoasă dacă îi dai voie / să fie” încheie într-o notă optimistă (mi te și imaginez recitându-l deja!)
Rămân cu mesajul tău de astăzi, Otilia: frumusețea vieții nu trebuie căutată, ci doar acceptată.
E un poem despre fericirea autentică, care poate fi găsită în detalii aparent nesemnificative. Soarele e o ființă jucăușă, blândă și tandră, viața e un motan capricios, greu de prins, dar care se lipește de tine când nu te aștepți.
Versul de final „viața este frumoasă dacă îi dai voie / să fie” încheie într-o notă optimistă (mi te și imaginez recitându-l deja!)
Rămân cu mesajul tău de astăzi, Otilia: frumusețea vieții nu trebuie căutată, ci doar acceptată.
0
OAfelul în care mi-ai trimis ecoul lecturii și al emoției tale mă onorează și mă bucură așa ca pentru un weekend așteptat numai pentru poezie și relaș. În următoarele două zile voi fi părtașă la câteva evenimente succesive dedicate poeziei și poeților.
Mulțumesc. Îmbrățișări.
Mulțumesc. Îmbrățișări.
0
EKDoamna Otilia, în poezia dv, lumina dansează ca un motan care toarce în tăcerea zilei. Fiecare cuvânt e o mângâiere, o adiere ce pătrunde în cotidian cu blândețe și mister...si cum soarele se strecoară printre filele timpului, ne amintești că viața devine frumoasă atunci când îi dăm voie să strălucească în noi.
0
OAîți mulțumesc mult pentru vizită și semn. Te rog scuză întârzierea cu care îți răspund. Am scăpat mesajul, pur și simplu.
Numai bine!
Numai bine!
0