Oglinzi

tentantă invitație la citire
merită pentru că oferi lumea ta interioară, poetică într-un fel de cutie muzicală
vin cu plăcere
aburirea oglinzilor sună mai poetic, dar tu știi
nu-i decât o opinie!
cu drag și un trandafir roșu VDG

multumesc de observatie :)
am modificat

si precum umbra nu exista fara soare
asa si umbra in sens psihologic nu poate exista fara soarele eului constient ;)Iar pe legea oglindirii
.... exteriorul reflecata interiorul
Multumesc de trandafirul cu puteri magice
in a deschide lumi interioare.

Te citesc pe si-la-be. Reconstitui poezia prin rama far\' de oglinda.

citesc cuvint cu cuvint ..........fiecare fraza.........sufletul deschis ca o carte............imi place ............cuvintele sint putine si sarace........sa exprim tot ceea ce as vrea sa-ti spun

-oglinjoară...
cine e cea mai frumoasa?
- nu știu, m-a orbit frumusețea acestei poezii.
that is it!
..............
mai trec. mulțumesc.

Te rog renunță să scrii multiple puncte de suspensie atât în titlurile comentariilor, cât și în conținutul lor. Mulțumesc.

daca imi tai cuvintele pana la limite
inseamna ca esti \"cu mine in acest moment\" ;)
Multumesc de privire.

Elena,
\"that is it!\"-te astept sa mai treci si multumesc de semn

Beatrice,
astept sa ai curaj sa scrii.
Multumesc pentru incredere.

...te regasesc in fiecare vers si mereu sunt fascinata de ce poti sa fi!

mă întreb cine se oglindește...


Cu bine
MA

MA-in ideea ca exteriorul reflecta interiorul, atunci inseamna ca lumea in care traim este ca un fel de oglinda gigantica, o oglinda care reflecta aspecte sau parti din noi insine ;)adica oamenii pe care ii atragem in vietile noastre sau oamenii de care suntem atrasi
oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate
de noi insine...\"„This is it! ”)
pe coarda hazardului potrivită la nanosecundă.
așa...te atrag în cercul meu\'...si multumesc de comentariu ;)

Biencuta...tu consideri ca poezia unei persoane
o reflecta in totul? HMMM....eu am alt punct de vedere.
Gandeste-te la Adrian Paunescu..si nu numai.Multumesc de semn si fidelitate.

Este greu sa raspunzi concret daca reprezinta pe un om creatia lui...Poate nu pe omul social, dar pe omul din interior cu siguranta...da. Pe tine, Erika, da, te reprezinta. Nu ai cum sa fugi de asta.
Fireste, ca sunt si alti oameni care isi folosesc inteligenta si iscusinta de a crea frumosul in scopul manipularii, sa impresioneze sau alte interese. Sunt si altii care sunt foarte bogati sufleteste dar nu au puterea de exprimare pe masura sufletului lor...
..dar in cazul tau, se imbina foarte armonios sufletul tau cu talentul tau...

Lectie mea despre fericire

Prin lumea tocita de vantul turbat,
Pe nimeni nu stiu sa se planga ca n-are
Nu bani, sanatate, femeie, barbat,
Ci intelepciunea, spre cer, ca intrare –

Ce sluga nevrednica de un talant!
Ce roaba nebuna, ce sluga stricata!
Nici aur, putere, ovatii, amant,
Ci doar, ignorata, atat: judecata!

Nu, nimeni nu plange ca nu este drept
Pe lume sa fie atat de putina
Rabdare de-a fi, pe un cent, intelept,
Sau gratis, sau dandu-ti obolul de vina –

Nu, nimeni nu plange! Te plangi ca nu ai
Vagin, sau un falus, o slujba, o stare,
Te plangi ca nu ai, cum au altii, un Rai,
Dar intelepciunea – ce-ti da? Uit-o! Doare!

De-aceea pe lume-s nebuni, inteleptii,
Si sunt toti nebunii asa de normali,
Si-asa de lumeste se-ncurca cu dreptii,
Ca sunt si serafici, si buni, si vitali –

Si rar mai gasesti cate unul ce sare
Sa scoata o piatra-aruncata-n fantani
De lumea nebuna ce-arunca batrani
Si pune copii sa conduca pe mare

Fericite Corabii, cu sange pe maini!


31 mai 2006

Biancuta-:\">,
iti multumsc pentru cum imi simti poezia.


Dl Jianu Liviu-Florian
onorata sunt de vizita
Va multumesc de dar si va mai astept
(acum sunt la lucru si nu pot sa va raspund mai amplu)
multumesc de trecere si semn

O expresie mi se pare mie ca nu prea are ce cauta in poezia asta: \"coarda hazardului potrivita la nanosecunda\". E putin contradictorie expresia, in opinia mea. Hazardul nu poate fi potrivit la nanosecunda, el e soarta, intamplarea, norocul ce vine cand are chef, necontrolat.

Cu drag,
Mari

Dragă Erika, de când te aștept... Ca de obicei nu mă dezamăgești. Fantastic! Ce multă savoare și energie in suflet.
Te mai aștept.

Erik,
vezi tu își au rostul toate semnele de punctuație...și stilul scrisului.
Îmi place cum ai scris-o, îmi place profunzimea de care dai dovadă în majoritatea textelor tale.
Îmi mențin ideea cu primul vers...știi tu care.

Toate cele bune!

Dănuta,
zau, daca vad eu primul vers
in stil eminiescian.
Ajuta-ma sa te inteleg.
Explica-mi:-*, te rog.


Laura,
am fost plecata,
apoi am si lucrat cate 16 ore...
multumesc de gand bun :-*


Mari,
initial si eu credeam ca si tine
dar se pare ca in multe traditii spirituale se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este intamplator.Ei considera ca evenimentele neasteptate, coincidentele..sunt datorita incapacitatii mintilor noastre de a subintinde ansamblul tuturor factorilor atat din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere nonfizic-ce concura la nasterea unui eveniment, fenomen sau intalnire.In lumea ce pare a fi dominata de hazard-se considra realitate expresia unei armonii incredibile-potrivire la microsecunda a tot ce misca…particule, unde de energie..etc.
Alan Wats a rezumat aceasta idee: „ Cel care se afla in aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca UNIVERSUL, asa cum este perceput in acel moment este asa cum trbuie sa fie
Mintea este uimita de evidenta si desavarsita potrivire a lucrurilor,
asa cum sunt ele…incat lumea nu poate fi altfel decat patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema.”
Multumesc, te mai astept.:-*

Onorat de vizita si semn. De nu deranjez, mai las un dar:

Epistola 193

Catre Meletie, mare medic

Scrisa in anul 375

„Mie nu imi este dat sa pot ocoli asprimile iernii, asa cum fac cocorii, iar daca pentru prevederea viitorului nu sint poate cu nimic mai neajutorat decat cocorii, in schimb in putinta de a ma misca liber in viata sunt tot atat de departe de pasari, pe cat sunt de departe si de putinta de a zbura. Mai intai m-au retinut anumite precupari de ordin exterior, dar apoi niste febre neintrerupte si puternice mi-au stors atat de mult vlaga trupului, incat aveam senzatia ca sunt si mai slab decat mine, atat de mult slabisem. Ma intrecusem deci si pe mine insumi.Dupa aceea au urmat niste atacuri periodice de febra, care s-au repetat mai mult de douazeci de ori. Acum, cand se pare ca as fi scapat de aceasta febra, ma simt atat de slabit in urma bolii incat m-ar putea prinde si intr-o panza de paianjen. De aceea mi s-a interzis sa fac orice calatorie, orice suflare de aer fiindu-mi mai primejdioasa decat valurile marii pentru un navigator.
Sunt nevoit, asadar, sa raman ascuns in camera si sa astept primavara, daca bineinteles voi ajunge pana atunci si daca nu ma va parasi nadejdea din pricina bolii furisate inauntrul meu. Daca Domnul ma va scapa cu mana lui cea atotputernica, as fi foarte bucuros sa vin prin tinuturile Tale atat de indepartate si sa imbratisez cu mare bucurie pe un om atat de drag. Roaga-te sa mi se normalizeze viata, asa cum o dorim.”

Sfantul Vasile cel Mare

Va recomand \"Copilul necunoscut\" si \"Viata din strada Carolina\" de la adresa:

http://www.geocities.com/revista_pasager/

Cu respect,

Jianu Liviu-Florian

Nici nu pot să găsesc cuvinte pentru a descrie cât mi-a plăcut această poezie. Nu știu cum mi-a scăpat până acum. E plină de sensibilitate.

d-le Liviu-Florian-multumesc , am citit, va astept la mine lucru, stiu ca veniti des;)


Nico, multumesc
am muncit la poezia asta, de obicei ..scriu si postez repede ..dar m-am cumintit si nu mai fac asa
vreau sa pot exprima ceea ce simt
si sa fiu ajunga acolo de unde a plecat dar dincolo de monitor.Inca odata, multumesc.
nu ma asteptam sa-mi faci o vizita
esti mereu binevenita
si cu critici constructive :-*

În dimineața aceasta nu văd decât un prim sens în poezie. Păcatele mele de om. Frumoasă simțirea ta. O zi plină de macrosecunde de fericire.

Fie
sa ne definim
numai prin gandurile frumoase!