O deltă aparentă

Erika..Erika...Inca o data m-ai facut sa ma lipesc de monitorul calculatorului, citindu-ti poezia...
Ca de fiecare data, scrierile tale sunt de o profunzime si un farmec aparte...

as da orice sa fii fericita.............sa adun toate frumusetile de pe lumea asta.............sa le pun in sufletul tau.......................sa poti atinge soarele cu mina ........sa-ti lumineze dragostea ta imensa.............si tu sa stralucesti.........CITA DURERE E IN INIMA TA...............CIT DE MULTA IUBIRE SI FRUMUSETE POTI DARUI.................ERICUTA.........ESTI ATIT DE TALENTATA............ESTI MINUNATA..........AS DA ORICE SA FII FERICITA..............SI ATUNCI MIRACOLUL S-AR PRODUCE INIMA TA.............MINUNATA........POEZIA TA ARE ATITA PROFUNZIME..........E RUPTA DIN SULLETUL TAU ZBUCIUMATSI MINUNAT..........PUI ATITA MAIESTRIE IN FIECARE CUVINT ATITA REALISM..............BEATRICE

“ne atingem unghiile
fără întoarcere
ne definesc alte umbre“
Îmi pare că în aceste versuri este cheia poeziei tale, Erika. Este o despărțire de ceva, și desigur, nicăieri nu este cale de întoarcere, întotdeauna va fi altfel…
Mă va urmări mult timp imaginea copilului ce rostogolește cerul de parcă ar fi o simplă joacă. „Dincolo de timp” însă copilul simte…
“Lipiți”, „reflectați”, pare că totul e aparență. Așa am vrea să credem atunci când realitatea nu ne e favorabilă. Și copiii rostogolesc ceruri în încercarea de a schimba ceva. Sau de a nu vedea.
O stare ai transmis, și ți-am prins tristețea, întrebările fără răspuns, neliniști.
Sunt și eu pe aici, Erika!
Cu drag,
Lucia.

patru ganduri, patru strofe de idei rostogolindu-se una catre cealalta.
imaginile sunt diferite. orice incercare de a gasi un punct comun, esueaza. personaje: un copil, un pamant, un timp, o albie secata. deodata gasesc un element comun: setea de cunoastere!

vă multumesc pentru cum ati citit si simtit poezia.
vă multumesc de trecere si gand,
umbra poate fi si o constelatie de resurse si daruri, asa precum lumina si intunericul sunt indisociabile.
tristetea poate deveni bucurie, depinde de forma de exteriorizare, pe masura ce scrii un cantec, o proza, o poezie, tristetea dispare, poemul poate fi trist, cuvintele triste dar sigur autorul se insenineaza.
Apoi cineva...:) citeste poezia, ii place si ii raspunde.
Ceva, deja s-a schimbat!
Aceste raspunsuri, aceste contacte nasc bucurie.
Tristetea se trasnforma in bucurie si aceasta datorita voua.

Va multumesc
erika

Erika,
raspunsul tau ma rascoleste si ma determina sa scriu,
sa ma apropii si mai mult si mai mult de poezie, imi dai putere sa ma eliberez ,
sa pot scrie ceea ce simt, ceea ce traiesc: tristete, suparare, bucurie.
Raspunsul tau e invitatia catre drumul poeziei prin care viata curge, pe care vreau sa-l cunosc si eu mai mult, desi, sunt lipsita de talent....

Eu iti multumesc.
Bianca

Imagini metaforice fragmentate, ca un reportaj despre sentimente, este poezia ta care-mi place cel mai mult si cred ca de fapt cheia este in: \"stăm lipiți/ ca într-o apă secată/ reflectați/ de o deltă aparentă \". E vorba de idealul ca o fata morgana.

si eu iubesc acest poem, poate mai mult decat altele deoarece este sufletul meu in el impartit la trei :), un poem perdea ce-mi intareste curajul si credinta in bine.


cu drag,
erika
te mai astept ;)

Tulburatoare poezia, chiar daca, dupa parerea mea se mai poate lucra un pic la forma.

Strofa a 4-a este prefarata mea, asa ca ma lipesc de un nufar si ti-l trimit:)

Daca esti interesata de sugestiiel mele poti sa-mi spui. Daca simti ca nu trebuie schimbat nimic, ok.

Ganduri bune,
c.

Inima ta e materialul de poezie, eu stiu ca ai o inima mare...ai rabdare sa o asculti,
scopul poeziei cred eu... este de a lasa o armonie in tine.


te sarut
erika

iti admir mult comentariile lasate pe pagini, cultura generala pe care o ai,poeziile, caldura mesajelor tale...cum sa nu vreau o idee?
ideea, ca un ochi misterios al sufletului pune viata in miscare :)


te astept
in lumina gandului
cu drag,
erika

Beatrice ori e clona pozitiva, ori e clona negativa. adica ori
egocentrismul ei (al clonei) rabufneste in exteriorizari excesive si demne de plans de mila, ori sarcasmul ei (al clonei) este jalnic. oricum nu are legatura cu textul ci cu persoana. scuze erika pentru off-topic, ai cateva clisee, stam in apa secata , ne atingem , ne definesc , mai arunca un ochi pe el. sper sa fie cu folos vorbele
mele, daca nu ... sue me :))

Tu, Ionut, Beatrice este un suflet frumos ce nu are curaj să scrie, (încă)
poate de teama unor comentarii rautacioase.
Sper ca atunci cand o va face...tu, asa sensibil cum te observ prin prisma poeziei, o vei incuraja :)
Despre “delta aparentă’, poem ce-l iubesc mult..ești invitatul meu să îl mai citești odată...poate așa vei observa substraturile ;).

with love,
erika

Aparente, asta ziceam si eu amintind de Borges : ca totul e o iluzie - apa nu exista, delta reflecta nori adusi din alta poveste, la urma sunt sigur ca vom descoperi: cheia data copilului in secret de mama nu deschide lacatul acela bine simulat. Solutia e intre litere, in spatiul subtire dintre autor si imaginea care ne-o ofera delicat, acolo gasim ori divinul ori ascunsa o alta iluzie care ne imbie la cercetat.

ca in \"Gradina potecilor ce se bifurcă\", pentru realul joc al fictiunii, gasim solutia in litere. @};-


multumesc,
cu drag si respect
erka

Ma tin de promisiune, dar nu sunt multumita de sugestiile pe care ti le fac.
Cand o sa am timp o sa ti le si explic. Acum, din nefericire sunt inca la birou, si ziua de maine, si urmatoarele luni se anunta pline de tot felul de
urgente, asa ca imi cer iertare, si pentru intarzierea raspunsului si pentru sugestiile cam aiurea.
Cu drag,C.

dincolo de timp
(pe stradă)
un copil rostogolește cerul

în pământ nu intra nimic

fără întoarcere
ne atingem unghiile
la ore fixe
umbrele deschid lacăte

(închidem inventarul culorilor)

nu mai e loc
pentru vorbe de fum

locuim
într-o apă pustie
reflectati de
o deltă aparentă

iti multumesc pentru faptul ca nu m-ai uitat
si am sa-ti fac o marturisire:
am doua texte foarte dragi :
\"delta aparenta\"-ce inseamna un suflet impartit la trei si
\"femeia nimanui\"-era un poem sfant intr-o zi icoana pentru mine..spun \"era\" deoarece a fost batjocorit în sensul că \'răul e doar plăcerea celor ce nu știu să facă bine\'.

iartă dacă te supăr
încă mă doare
cu mult drag
erika

stai linistita
imi trece
mă apucă si pe mine


\"nu mai e loc
pentru vorbe de fum\"
:)

drag,
erika