nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/
am rătăcit drumul spre tine
țară
verzi sunt câmpiile invidiei
defrișate
colinele credinței
sclipesc în zare
scăfârlii chele de eunuci
precum un schior
alunecă visul
jos
tot mai
la noapte se schimbă ora
evadez din contextul întâmplărilor
voi avea o oră în plus/ ori în minus
dacă las de la mine
forfotesc secundele în meningele orei de schimb
pregătite să
m-am născut odată cu frigul
a intrat în scâncetul meu
și-n țipătul mamei
desfăcându-i privirea
din copci de-ntuneric și gheață
căuta vânătorii lunatici...
vrabia sufletului temătoare
sta pe-o
ploaia care ți s-a dăruit nu doarme
sub pleoapă prefăcută-n stalactită
dintele ei sălbatic trece prin acoperișul cărnii
pândește singurătatea intrată-n descompunere
spală aerul îi netezește
mă culc seara cu patru stele pe umăr
general
peste armata de șoareci flămânzi
care-mi rod gândurile doldora de poezii
dimineața
chițăitul lor mulțumit
e cea mai bună
Gela Enea, nume mai puțin cunoscut, a debutat cu poemele din volumul "Dați-mi voie să trec" (1997), asumare a unui crez artistic orgolios, solidar cu biografia individuală devenită însuși destin
sigur că am ochii umflați/ privirile
baloane de săpun turbionate în aerul pe care-l respiră ai mei
(care ai mei ?!)
dacă suntem puțini cei ce vorbim
(pe înțelesul necuvântătoarelor)
și mai
în fața unui singur altar am sărutat
lama cuțitului
trupul se-ncorda
curgeau pe sub unghii
valuri de sare îmbrăcând în straturi albe
fiecare icoană
chipul Maicii Domnului
preferam cuvintele lungi în jocul de scrabble
ca un drum spre tine se-ntindeau
pe tabla cartonată în geometrii aleatorii
tu punctai formând cuvinte scurte
lângă săbiile încrucișate
fiecare toamnă îmi picta pe piele
câte-un bărbat întârziat
intra așa de firesc în decor
încât niciodată nu am întrebat
dacă și ce a apucat să ia cu el
de pe câmpul ultimei bătălii
destul că
prin aerul spart în dunga rugii
strigătul se dăruiește etajului IV
Getăăă
plânsul izbucnește subțirel/ precum în octombrie ploaia
amurgul mușcă din gutui / întunericul
din coaja dulce a
pe cocoașa vreunei silabe nonconformiste
cu cine cade la învoială
hingher
în lasoul căruia turbarea are farmecul ei voalat
muzica ei de noapte bună
dar o faci
de parcă ai lua pastila de
am vrut să m-aplec s-o adun într-un sâmbure să-l pisez/ și
să-l presar cum presăra bunica
semințe de flori
după un timp devenea colorat tot pământul
mirosea atât de frumos
pe-atunci îmi
despre absență când doi oameni se-ngroapă în molozul casnic multă vreme
și nu le plânge nimeni de milă pentru că și mila a fost îngropată odată cu ei
până se nimerește cineva care dă cu piatra-n
unde nu există marcaje pentru interdicții
între elocință și psihoză drumul se face pe ambele sensuri
aici există țara tuturor posibilităților
cei vii își cară în spinare morții
păpușile duc în
știam că bărbații/ prin urmare și john
au un fel de suprainimă
unde adăpostesc iubitele
stau acolo cuminți până își fac ei puțin timp liber
să le scoată în lume
se
există lucruri pe care le poți schimba și
le schimbi pentru că așa ți-a zis ea să fumezi mai puțin
și să vorbești mai mult
despre dragostea voastră
există limite când
sunt prizonieră
în cetatea aceasta
sărut icoana lumii
roasă pe margini
de iepuri flămânzi
afară groparul
împlântă cazmaua în umbra lunii
desenând o lună mai mare
sunt prizonieră
în
se aplaudă
căci îmi adun vertebră cu vertebră
să nu-mi fie teamă de fantomele orașelor mișcătoare
de pahidermele liniștii pe marile bulevarde mitraliate
și te-ntreb doamne
adevărat este
chiar dacă nu scriu sau scriu fraze fleșcăite ca o carne bătrână
măcar citesc zeci de texte în fiecare zi
când dau peste unul bun migrează cuvintele din el/ în
nu te străduiești suficient
îmi reproșezi între două înghițituri acide
dar iubi
minciuna este un adevăr/ din care
au plecat oameni dragi
mă lupt cu umbre mimetice
în același sâmbure de aur
în sângele meu
înoată
toate femeile
născute oarbe
noaptea sunt
de fiecare dată alta
în așteptarea
negustorului de singurătăți
îmi tapetez pereții
cu anunțuri
b l o n d ă
s e x y
p i c i o