de profundis

Trăiești în recluziunea lumii, care ți-a acaparat tainele pe care le-a profanat în simulacre și iluzii ale căror voci discordante și stridente decojesc tăcerea în care s-a refugiat bunul-simț și care-și crește munții ca niște obstacole imense puse în calea neadevărurilor, blasfemiilor și discordiilor.
Săruți icoana așezată pe partea luminoasă, sacrosantă a vieții ce crește și evoluează din îmbinarea religiei cu misticismul, însă ea este roasă pe margini de dinții insidioși ai lumii laice.

Cred că este un text ce are nevoie de timp pentru șlefuire...dar mă bucur că v-ați oprit.
Aveți un discurs critic absolut remarcabil.