cântec de legănat o mamă

prin aerul spart în dunga rugii strigătul se dăruiește etajului IV Getăăă plânsul izbucnește subțirel/ precum în octombrie ploaia amurgul mușcă din gutui / întunericul din coaja dulce a boabei de coarnă puiul prăjit se vede prin ziar ușa rămâne neclintită și rece mama a încurcat blocurile i se mai întâmplă și lui dumnezeu să ne încurce pe unii cu alții prea semănăm ca F-urile astea din Brazdă sau casele de pe ulița cimitirului gropi hornuri și case toate de chirpici/ toate văruite în alb pe coamă cu câte un cocoș din ghips că omul indiferent unde s-ar afla are nevoie de cântec dacă nu își mai poate cânta singur e bun și cocoșul din ghips Getăăă chiciura strigătului se lasă peste mușcatele de la balcon însângerează floarea și cade pe genunchii bătrâni