vârste

după primii zece ani am vrut să plec i-am vânturat în față pleava măruntă a minciunii mi-am aruncat ochii peste umerii lui înalți varul pe casă era alb coliliu scara cu trepte joase dintr-un pas ai fi ajuns în prag la colțul verandei un cuib pitic de rândunele migrau cântecele până la geam după alți zece ani am vrut să plec i-am aruncat în față nopțile programate exorcizărilor ”scoate din tine amanții să sfârâie în sarea desfrâului de vii„ diminețile veneau de fiecare dată în cârje zeamă călâie din știr porcesc/ lumina reci lacrimile cocleau tava ei subțire de raze după alți zece ani am vrut să plec m-am uitat peste umerii lui înalți varul pe casă era alb coliliu scara cu trepte joase dintr-un pas ai fi ajuns în prag la colțul verandei un cuib pitic de rândunele migrau cântecele până la geam după următorii zece ani am vrut să plec m-am uitat și umerii lui înalți nu erau streașina casei făcuse cearcăne pungi cu duhori treptele se afundaseră în pământ amanții nu mai sfârâiau pe coclaurile sărate ale memoriei la colțul verandei două cucuvele spadasine tăiau elegii în porții mici