emilian valeriu pal

astăzi mă voi rezuma să fiu simplu am obosit să-mi tot spui că las lucruri neterminate că scriu frumos dar nimeni nu mă va lua în brațe să-mi confirme asta că trebuie să insist pe la edituri să-mi

întunericul vine atunci cînd recunoști că ești falit ai investit tot ce aveai în prospecții credeai că vei da lovitura cea mare dacă ai fi găsit o urmă de kimberlit între coastele oamenilor dar

de la o vreme nu știu ce se întîmplă cu mine din ce în ce mai des nopțile îmi par o plajă cubaneză pe care aștept un sprijin aerian ce nu mai vine dimineața e un atașat militar fără emoție ce

la ce mai folosește această luciditate cînd mîinile au devenit tot mai sigure că nu pot întoarce timpul cînd oamenii care-au plecat au fost făcuți pentru asta strîngi pasta de dinți cu furie de

și vine o noapte în care te lepezi cu bucurie de tine înainte ca lale andersen să cînte pe repeat pînă la ziuă nu-ți dorești decît să te numești hans la lumina unui trasor să te gîndești la fiica

orașul acesta nu are arest preventiv suspecții dau declarații la lumina unei lanterne în așteptarea probelor ei sărbătoresc vasilopita cel mai bătrîn se crede vasile cel mare îi dă comisarului

ora cinci dimineață la granița dintre două orașe o ploaie lentă ca serul unei perfuzii girofaruri caschete pistoale carpați prinse cu scai ecusoane lălîi inscripționate ordine și siguranță pe

la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor asistentul cu părul prins în coadă freacă încheieturile cu margarină tatăl se dezmorțește mulțumit numără zilele de internare obligatorii

de mic am visat să fiu preot catolic să am colar și tunică obrajii să-mi fie mai proaspeți ca o zi de-nviere sărutate mîinile mele să miroasă a trandafir să-mpart bomboane celor ce știu

În ultima perioadă am constatat, tot mai amar, cît de ușor este să faci jurnalism apărat de căldura unei redacții. Mergi la o conferință de presă - te-ai scos. Notele informative de la poliție, ISU

Am început să privesc moartea ca pe o restrîngere de activitate a unui patron care a dat greș: Prin prezenta vă anunțăm că începînd din noiembrie postul va fi restructurat și nu mai avem nevoie

există zile în care îmi vine să mă ascund în orbitele bunicului mort să bat aiurea în nicovală să forjez fierul pînă o să împrejmuiesc tot cerul cu un gard decorat cu lei sunt zile în care

imaginează-ți asta o dimineață de sîmbătă în care te strădui să fii punctual ca umbra care te însoțește printre neoane un autocar plin de femei care vorbesc de rețete naturiste și despre cum au

Demult spuneam că mîinile mele și-au găsit bucuria în lucruri simple. Ca de exemplu în a mă spăla pe față fără nicio obligație. Sau de a se împreuna așteptînd să mă rog. Pentru că ele sunt salvarea

(am început să mă întreb dacă voi cei care îmi lipsiți mai existați de parcă a fi lîngă mine e destul că sunteți în viață) o tăcere ca de la facerea bibliei încoace nu s-a văzut pășesc ușor să

aș putea să-ți vorbesc despre faptul că nu mai simt nimic nici un animal nici o plantă nici un frate nu-mi mai trece prin vene sîngele meu stă cu gura căscată ca peștele pe uscat sunt tot

să vă fie bună ziua și noaptea și ziua următoare mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus mă uit la picioarele mele nu au niciun drum nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească deși am

sincer să fiu nu știu dacă trăiesc fiecare zi ori fiecare zi mă trăiește pe mine cred că dumnezeu are o echipă de p.r dată dracului pentru că în fiecare dimineață cînd fac ochi îi spun doamne

uneori sting lumina de parcă aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu aud totul în mine cum pleacă de parcă se așteaptă inundații masive inima sternul și capilarele