chemical courage

de la o vreme nu mai înțelegi nimic îți spui că ori ai înnebunit tu și-atunci aștepți ca lumea să progreseze ai citit undeva că progresul e înfăptuit de nebuni ori ești un om normal iar lumea e un puradel care-și arată fundul de fiecare dată cînd internaționalul de ungheni trece pe la marginea orașului ai început să mănînci gras în fiecare noapte înainte s-adormi știi că vei avea coșmaruri dar nu contează oricum n-ai mai suporta să visezi doar tăcere de frică ți-ai făcut un prieten imaginar te întrebi dacă la vîrsta asta e normal să ai prieteni imaginari îți spui că nu e o rușine ai prieteni care au făcut în pat pînă cînd au împlinit șapte ani ți-ai botezat prietenul iniesta nici tu nu știi de ce spre ziuă cînd tragi ultimul fum pe balcon îi spui prietene nimeni n-a cunoscut cu adevărat iadul dacă nu a fumat o țigară pînă la degete uneori ceva din trecut te lovește în piept te îngenunchiază ca un cerb încolțit de o pumă un chip un moment o aromă poarta unui aeroport unde împărțeai țigări soldaților care făceau planton o fabrică dezafectată de îngrășăminte unde învățai să săruți nepoata unui preot profesor de biblie ziua în care l-ai dus pe sorin la groapă și-ai băut pentru prima dată rachiu de prune ziua în care te-ai despărțit de o femeie cu sînii mai reci ca viscolul din kamceatka ceva din trecut de lovește în piept te-ai pregătit pînă acum pentru momentul acesta cînd umbli ca nebunul prin tine și-ncerci să dai timpul înapoi să faci alte alegeri carnea începe să ardă îți vine să-ți jupuiești pielea ca și cum ai da jos un tapet învechit să-ți rupi coastele în mii de bucăți să le usuci să le arunci la întîmplare poate așa vei ghici drumul pe care n-ai știut să-l urmezi niciodată cînd totul se liniștește îți dai seama că nu ai nevoie de oameni care să-ți dea șuturi în cur să te motiveze să aibă impresia că ți-au făcut un bine și astfel ți-au fost aproape mai aproape de tine e linia orizontului decît oamenii ăștia tu ai nevoie de cineva care să-ți demonstreze că janis nu a murit înecată cu propria vomă că liberalismul e mai potrivit decît doctrina social-democrată că a fi se scrie cu doi de i numai atunci cînd altul se roagă de tine să fii stai izolat în propria țeastă ca-ntr-un confesional în care încerci să-ți potrivești vocea în așa fel încît să nu te audă cei de afară îți faci o cruce cu ură și-ncepi de fiecare dată cînd nu m-ai lăsat să uit și mi-ai adus aminte ce am pierdut te-am înjurat doamne cu toată sinceritatea apoi am regretat nu pentru că am greșit ci mai mult de frică să nu mă pedepsești și să mă pui s-o iau de la capăt