infibulație

ora cinci dimineață la granița dintre două orașe o ploaie lentă ca serul unei perfuzii girofaruri caschete pistoale carpați prinse cu scai ecusoane lălîi inscripționate ordine și siguranță pe fruntea agentului de poliție se rostogolesc broboane ca stînca unui sisif pe bancheta din spate a dubei aștept camionul cu două sicrie nu mai pot face nimic doar mă întreb ce naiba e în neregulă cu gramatica asta de ce numai la singular moartea e feminină dar cînd se moare în doi totul e masculin dar logica îmi scapă dacă un mort și cu-n mort fac doi morți atunci de ce un sicriu și cu-n alt siciru fac două sicrie ridic din umeri mă las păgubaș altă explicație nu găsesc decît că moartea e o femeie infibulată ca la un semn se crapă de ziuă de parcă s-au înțeles toți bărbații să crape lemne pentru bătrînii singuri în prag de iarnă l-au omorît maică arabii de sicriul de zinc urletul mamei se-agață ca tufele de căpșuni de hainele fiului plecat de trei ani în huelva mulțimea strînsă la poartă strigă împotriva lui dumnezeu apoi mulțumită își înghite lacrimile ca pe niște boabe de coriandru undeva prin hisingen o femeie se întoarce acasă nemulțumită că la magazin nu a găsit măsline pe hol dă nas în nas cu ziua de ieri ascunsă sub un văl islamic eu mi-am decorat camera cu animale exotice am învățat să cer ajutor cu trei degete ca un bradypus să bat din inimă ca aripile unui puffin în sezonul de împerechere de la o vreme fac un singur lucru colecționez compulsiv obiecte imaginare pe care le înșir să-mi aduc aminte cum e să simți: sandalele unei fetițe înghițite de lutărie(presupun că tatăl s-a învățat minte că nu există case de lut atîta timp cît pămîntul ți-e casă) scrisoarea unui tată nebun către fiica sa schizoidă prin care-o cerea de soție permisul unui șofer care transporta pesticide iar acum sîngele lui alungă omizile de pe crucile sfîntului andrei un capăt de lumînare pe care joe indianul a ronțăit-o înainte să moară la ieșirea din peștera lui Mc Douglas să fim serioși pe cine mai mint cred tot mai mult să simți e doar un fel de coit întrerupt iar sufletul un penis prea mare pe care îl strîngi cu o sfoară să dai dovadă de modestie