Jurnale

foto: E. Overhamm cu ochii larg deschiși nemișcată stau în rărișul de la marginea drumului ca o paparudă din ceară rămasă de strajă peste liniștea grea de amiază vânător de stafii cu inima cât un

EOElena Overhamm

0

3

foto: E. Overhamm

EOElena Overhamm

0

7

foto: E. Overhamm e târziu închipuirea se naște în ochiul exoftalmic o clipă doar atât durează fulgerul ce topește lumina de ceară în candelabre de murano aerul pocnește în ogive vechi

EOElena Overhamm

0

3

foto: Elena Overhamm un șir lung de furnici urcă trupul meu obosit le simt mărșăluind mă gâdilă ajung repede peste tot mușcă lacom din artere de ce m-aș împotrivi de ce n-aș adormi

EOElena Overhamm

0

2

foto: D. Overhamm

EOElena Overhamm

0

4

astăzi am revăzut un concert cu Crosby, Stills & Nash cu ochii închiși m-am cuibărit în pielea rece a fotoliului chesterfield și o lume de mult rătăcind pe bulevardele fără capăt ale orașului mi-a

EOElena Overhamm

0

4

foto: Elena Overhamm

EOElena Overhamm

0

5

foto: Elena Overhamm

EOElena Overhamm

0

1

foto: Elena Overhamm

EOElena Overhamm

0

2

foto: Elena Overhamm pe colinele Paphosului miroase a rapiță înflorită și-n pădurea de margarete galbene roiesc albine în delir buchete de cimbru sălbatic ațâță vântul Mediteranei călător

EOElena Overhamm

0

0

nici nu este important dacă visez sau chiar mă încumet să trec apele pline de solzi uriași mi-e frică nu știu înota deși de atâtea ori mi s-a spus că se poate învăța la orice vârstă ori pur și

EOElena Overhamm

0

4

Două lucruri mărunte îmi măcinau mintea, imediat ce m-am instalat regulamentar în scaunul de la mijlocul avionului: pomul meu din dormitor și lebedele ce se aciuiseră de câteva luni, laolaltă cu

EOElena Overhamm

0

1

foto: Elena Overhamm

EOElena Overhamm

0

4

drumul acesta este tot ce mi-a rămas plec și mă întorc de oriunde cu pantofii scofâlciți broboane de sudoare sapă adânc în carnea și ochii-mi din ce în ce mai puțini în care de multe ori nu te

EOElena Overhamm

0

2

trasez o linie mediană în pătratul acestei nopți și desenez câte o casă în fiecare bucată nouă de lume întotdeauna creionez case și păsări când sunt stresată ori plictisită știu și voi faceți la

EOElena Overhamm

0

9

credeam c-o uitasem chiar dacă mi-a fost cea mai bună prietenă și mai mult de atât iubirea noastră ce poveste adevărată deși în toată nebunia zilelor și nopților ne-am pierdut pe drumuri fără

EOElena Overhamm

0

3

aici seara vine cuibărită în florile de vanilie întunericul cioplește discret coloane de abanos ce sprijină cerul și toate păsările lui fâșii de umbre se scaldă-n trecători și poduri arcuiește

EOElena Overhamm

0

5

Totul a început de la un anunț imobiliar. În căutarea unui loc unde să ne stabilim atunci când va veni vremea liniștii și contemplației, unul neapărat însorit - eventual între cele două tropice, cum

EOElena Overhamm

0

5

nopțile vârste ascunse ale timpului mușcă din carnea mea până la sânge cu voluptatea vânătorului dintr-o biată sălbăticiune devorată în dispersia universală în sfârșit mă pot înălța pot zbura cu

EOElena Overhamm

0

0

plouă la Veneția și nici o gondolă nu părăsește portul acostez la rădăcina apelor din care crește orașul atlantid în Piața San Marco porumbeii în picaj adulmecă scheletul plăcerilor de-o vară și

EOElena Overhamm

0

0

Noaptea este stăpână absolută peste oameni și lume, cel puțin în acest loc unde mă aflu. Acoperă totul, ca o plapumă pufoasă, într-o îmbrățișare caldă și protectoare sub luminile orașului ce

EOElena Overhamm

0

3

vara s-a mutat la noi în gazdă este atât de neastâmpărată încât în fiecare dimineață devreme se joacă în cana de ceai împroșcând parfum de tei peste lucrurile adormite îmi vine s-o trag de

EOElena Overhamm

0

0

citeam deunăzi într-un jurnal că lumea bolnavă de un mimetism contagios se pregătește de ceremonia funerară alegându-și un sicriu modele depose odată se pare că a trăit o poveste naivă nefardată

EOElena Overhamm

0

0

acum zece ani soneria telefonului era spaima mea cotidiană mai ales la orele înserării când vocea ternă de la celălalt capăt mă anunța că-i tata în cabină dacă dimineața mă obișnuisem într-un

EOElena Overhamm

0

2

Întotdeauna mi-a plăcut marea sub culorile toamnei. E un loc de pelerinaj spre care mă îndrept cu sufletul încărcat de emoție, un soi de neliniște căreia sper să-i găsesc alinare. Și pentru că vremea

EOElena Overhamm

0

6

în ziua aceea orașul se îmbrăcase în crini când deodată a-nceput să plouă cu cenușă Doamne să fie timpul născător de crepuscul mi-s răstignită pradă sub grumaz de sfârșit și parcă aud un clopot

EOElena Overhamm

0

4

când umbra zilei adoarme în compas iar sub zulufii blonzi râde-n somn copilul ne place să odihnim sub arcadele luminii împlântate în rădăcina nisipului de șofran pârguit trubaduri demodați cu

EOElena Overhamm

0

2

O dată pe an, pașii mă poartă în pelerinaj către locul de obârșie. Acolo, într-un sătuc din apropierea mării, odihnesc în eternitate cei al căror sânge continuă să curgă în ființa mea. Cu

EOElena Overhamm

0

0

Timpul curge! Infinitul din efemerul ființei este palpabil prin repetiția adevărului: panta rhei! Astfel, alergăm non-stop prin labirintul vieții, unii victorioși, alții doar

EOElena Overhamm

0

0

Bulgăre de zi sparge vitralii de fum rest de eclipsă Vis de omidă inundă noaptea verii în zbor de fluturi Roșu de buze e mușcătura caldă a florii de mac Candelă de seu

EOElena Overhamm

0

0

O fotografie — o rază din altă lume, în alb și negru, prăfuită și îndoită la colțuri. Privesc, ating foița de carton învechit... mi-e frică să nu rănesc amintirea acelui timp care a învăluit

EOElena Overhamm

0

2

când un bărbat iubește o femeie se deschide o poartă în ceruri lăsând pașii ei să calce nebătătorita cale spre ultimul liman și armele tac într-un recviem de pace cântat de mercenarii din armata

EOElena Overhamm

0

0

Mi-l imaginez tot timpul în fața ferestrei, cu privirea-i blândă scrutând depărtarea. Puține lucruri i-au mai rămas de facut, și totuși nu poate avea liniște, întrebări multe bântuindu-i

EOElena Overhamm

0

2

și-n marea trecere respiri minutul, și-n cerc vei căuta lumina, să-ți regăsești culcușul, începutul – în alt pântec al mamei, Divina! Undeva, în noapte, departe de lumea dezlănțuită...

EOElena Overhamm

0

0

precum aburul de pâine caldă parfumează orele dimineților în zilele lui ianuar\' așa-mi respiră ființa rotocoale efemere de viață iar curgerea liniară a nisipului din clepsidră este chiar clipa

EOElena Overhamm

0

2