chanson créole

rafinament, grație și stil luxuriant...

reverență

Un realism poetic tulburător prin subiectivitatea atât de bine strunită, prin observația adecvată, rece! Încântată de lectură,

Mărturisesc: mi-ați făcut o surpriză extrem de plăcută! Încerc să-mi recapăt forma și \"vocea\"( după o pauză foarte lungă... timp în care nu am postat, dar v-am citit și am fost mereu \"aproape\" de voi toți).
Mulțumesc, Dana Banu, pentru apreciere!
Multumesc, Ioana Geacăr, pentru observațiile măgulitoare!

Cu prietenie,

porte-bonheur

... iti dai seama ca de fapt oamenii sunt fascinati in general doar de luxul efemer, iluzoriu si de cele mai multe ori inutil si sunt inspaimantati si ocolesc ocultul si spiritualul ca si cum viata aici ar fi vesnica...

Versuri înlănțuite cu pricepere de o mână sigură.

Este o poezie cum de mult nu am mai citit. Pentru analizarea ei ar trebui multe ore si multa rabdare pentru fiecare vers in parte. Nici unul nu ar trebui omis. E prea putin spus ca e o poezie frumoasa.

Un poem care imi aminteste de atmosfera din Gran Canaria, la final cu \"parfumul florilor de frezia\". O proza in versuri, o tusa de penel, un pastel in zori de zi. Desuet si totusi fascinant prin cateva contraste. Un tablou.
Bobadil.
P.S. As recomanda totusi un titlu in limba romana, sau daca insisti pe limba franceza, gasit ceva mai in forta, \"chanson creole\" mie cel putin imi suna a demoazela, scuze pentru franchete, dar daca tot ti-am scris... :-)

edi A., ai dreptate...
Alin, mulțumesc frumos că ai făcut popas și pe la mine!
Andu, mulțumesc și ție pentru intervenție... de fapt, și acum va voi face o mărturisire, chiar așteptam oaspeți: cu o zi înainte de a scrie, am visat că mulți din cei pe care i-am văzut la cenaclu, la Deko, veniseră în vizită aici, la mine; iar tu erai printre ei... bizar, asta e! În urma acestei întâmplări am postat textul de mai sus. Cât despre titlul în franceză, așa l-am gândit inițial, fără nicio ezitare. Aici, pe insulă- și-n partea franceză și-n cea olandeză, mă întâlnesc cu denumirea creole la fiece pas: restaurant creole, dans creole... etc. Mă voi gândi pentru viitoarele titluri, deși așa simt acum, o entitate aparținând acestui spațiu, și nu numai!
Încă o dată, mulțumesc tuturor!

porte-bonheur

E plăcut sa afli că sentimentele cuiva,intr-un moment dat, rezonează în sufletul altei persoane! E prea mult ceea ce mi-ai scris... încă o dată, mulțumirile mele și toate cele bune!
porte-bonheur

Un poem luxuriant si atit de bine condus in substanta si scriitura incit iti pune in alerta toate posibilitatile de receptare. Putin prea apasat accentul pus pe exotic, miza reala e poemului e in alta parte. Multam pentru clipa de incintare. :)

Încă o vizită care mă bucură, îți mulțumesc pentru apreciere! Așa este, ai sesizat miza reală a acestui text, însă toată această paradă de luxuriant pregătește ecranul pe care se proiectează istoria... care, de cele mai multe ori, se repetă într-un fel sau altul, nu?

porte-bonheur

tare frumos! imi place atmosfera de insula tropicala care e conturata cu delicatete. un poem exotic despre locuri indepartate in care as vrea sa ma aflu acum. Foarte frumos spus:

cafeaua e gata
Jasmine a trecut pe aici
în urma ei zboară un cântec albastru cu o trenă de fluturi

Felicitari!

Mie chiar titlu îmi place! Face parte din farmecul exotic al poemului. O atmosferă plină de simboluri. În dulceața zilei care se naște, nu întâmplător pescarii se întorc cu peștele roșu și perla neagră. Crabul nu mușcă picioarele obosite, doar se ascunde într-o urmă de pas. Tot acum se trezește și Jasmine, stăpână peste pacea care domnește peste tot. Ea comunică prin cânt cu natura perfect.

La malul mării;
cu o trenă de fluturi
albastru cântec
în mireasma de cafea
doar un policandru de foc

Sunt cuvintele tale care au rămas în inima mea!

Bine ai revenit! Îmi era dor să citesc rândurile tale rafinate încărcate de semnificații...

Florin Hulubei, îți mulțumesc pentru atenție și pentru apreciere! Sinceră să fiu, mă onorează prezența dumitale în pagină, la rândul meu felicitări pentru frumosul ce sălășluiește în spiritul și trăirea unui bărbat tânăr!
Iar cât despre dorința de a te afla aici, unde aproape toate dorurile dispar- doar cel al nemuririi chinuindu-te, ce mai stai? Urcă-te în primul avion și dă-mi de veste: e loc destul aici, ești binevenit!
Toate cele bune, om bun!

Magdalena, tu știi cât mă bucură prezența ta! Îți mulțumesc pentru bunăvoință și încerc(a câta oară?)să fiu mai activă, să împărtășesc cu voi din gândurile mele...
Numai bine!

porte-bonheur

parca Dumnezeu si-ar prepara o cafea in ibric. „In zori”, dintr-o trezire pustie, asezat intr-un continent ca o rana, cu o respiratie care „mai umfla o data panza barcii”, el isi deschide inca o realitate „la portile marii”. E un ritual al gandurilor limpezi, intoarse „din larg cu pestele rosu si perla neagra”. Asezat si neprofanat, divinul isi incalzeste gandul, iar „crabul se ascunde intr-o urma de pasi”. E un tablou intors cu orizontul in versuri.
Atunci cand incepe ritualul, insula traieste o dimensiune a firescului. Totul se desfasoara gradat. Se indreapta catre un gust al realitatii repetandu-se intr-un tabiet universal, atunci „cand nimic nu tulbura dulceata zilei ce se naste”.
Jasmine e personajul ce „trezeste din somn” singuratatea unui paradis. Odata cu trecerea ei, natura schimba forme, isi modifica reperele in urma ei… si-n urma ei „bratarile de pe bratele de regina / ne aminteste ca-i prin apropiere”
„cafeaua e gata”; „valuri de rom ametesc pestii toate lighioanele”. Ibricul lu’ Dumnezeu isi rastoarna intre noi inca o zi , ca un etern tabiet. Momentele se transforma in vieti care au trecut pe aici… iar in spatele lor, intr-un dans creole, „zboara un cantec albastru cu o trena de fluturi”.
frumos

cu stima, blueboy

Cornel, mulțumesc de trecerea prin cuvinte și interpretarea delicată a lor!
Toate cele bune, spirit liber și frumos!