depresurizare în câmpul de maci

nici nu este important dacă visez sau chiar mă încumet să trec apele pline de solzi uriași mi-e frică nu știu înota deși de atâtea ori mi s-a spus că se poate învăța la orice vârstă ori pur și simplu dai așa lipa-lipa din mâini și picioare și apa se lasă cucerită o fericire simplă te încălzește când bolborosești prin scutul făcut țăndări și de vertij mi-e frică de întuneric de cocoașa ce crește tot mai pregnant din spinarea transparentă a sunetului un fel de balon gata să explodeze lângă ureche numai să ajung cât mai aproape de capătul ghicit al drumului să privesc înapoi să râd spunându-mi că doar cine încearcă reușește abia apoi să-mi smulg menghina ruginită din carne să nu mă vadă nimeni când goală îmi voi pipăi fiecare părticică sângerândă fiecare os ce frumusețe caldă ce chiot în vintrele mele niște tulpini firave pe câmpul nesfârșit de maci voi alerga prin ierburi în genunchi voi târî după mine umbra puțină sub ochiul întredeschis al zilei undeva o pasăre un cuib și va ploua va ploua