Avanpremiera unei morți anunțate

citeam deunăzi într-un jurnal că lumea bolnavă de un mimetism contagios se pregătește de ceremonia funerară alegându-și un sicriu modele depose odată se pare că a trăit o poveste naivă nefardată și fără paparazzi cu ochiul hulpav doar cântul trompetei într-o noapte de vară îngropa moartea în tranșee acum dependentă de aparatul de respirat cu pasul îngreunat de istoria la purtător mai crede în victoria revanșă asupra singurătății albe a mielului răstignit oare cât de bine să o fi cunoscut de vreme ce plumbul din pagină mă împușcă plângând