amintiri despre mine

Într-adevăr, ce poveste! E totul cât se poate de simplu, spus așa cum trebuie, o naturalețe care tace molcomă, doar fericirea că mâine va fi mai bine rămâne în picioare. De aici se mai poate naște un poem, cu vise și speranțe pentru ziua de mâine, cu neliniști și suspine. Ce poveste...

Mulțumesc pentru citire și, de ce nu, pentru complicitate!
Momente în timp, aduceri-aminte, pagini de poveste... câte file vom mai scrie, de câte ori o vom lua de la capăt - cine știe?
Toate cele bune!

dincolo de titlu și de faptul că mi-ar fi plăcut să citesc textul scris sub photo pot să îți spun că am găsit aici o cuceritoare zvâcnire a cuvântului, bine redată atmosfera și mai ales bine ținut în frâu monologul poetic

PS: se pare că avem amintiri comune:)

salut

Îmi face plăcere să te găsesc aici.
În ziua cu pricina (vezi subtitlul), mi-am dăruit \"poezii\" - e un fel de acoladă, câte amintiri despre mine pot avea în 50 de ani, imaginează-ți... și am scris rezumatul acestora pe poza asta la care țin foarte mult. Voi revedea odată totul.
Mulțumesc pentru semn!

p.s. da, cred că avem amintiri comune, iar eu, să nu le uit,
mai bat din când în când la cele uși...