E ora când...

când umbra zilei adoarme în compas iar sub zulufii blonzi râde-n somn copilul ne place să odihnim sub arcadele luminii împlântate în rădăcina nisipului de șofran pârguit trubaduri demodați cu pălării de panama în acest timp ce defilează în outfit-uri de roboți ne ascundem sub o umbrelă uriașă radar închipuit în cercul nostru fortăreață de-o zi oază de poveste încremenită în desuetudinea efemeră a piruetei dansând pe tăișul incandescent al clipei așteptăm sirenele ce vor fi exilate într-un târziu ele poartă comori sidefii în coama albastră s-auzim cântul blestem ce sparge carcera unde suflătoarele în foc însuflețesc pojghița cristalului din aripa libelulei poate un căluț de coral va tropoti călare pe un val trăgând în urma lui corabia plină de mirodenii la care am visat de atâtea ori uite cu pânzele grele de vânt o siluetă se ghicește pendulând la zenit e ora