Ela Victoria Luca

Discreția mi-a fost întotdeauna edict interior. Și dezvălui un om sau o întâmplare atunci când primesc acordul. Acordul între inimi. În urmă cu aproape un an am întâlnit un tânăr, care, dintr-o

et si un jour si daca-ntr-o zi je perds ma foi imi pierd credinta je perds ma voie imi pierd calea je perds ma vie imi pierd viata tu resteras mon seul amour tu vei ramine unica iubire mon seul

Într-un gând de fildeș așez o cireașă desprinsă de pe creanga acum înghețată, îmi spun că e prea rece să o las copilului, ar putea să înghețe de prea timpuriu și e... Încerc să o las o secundă la

Mă veți muștrului, veți râde, vă veți hilizi, veți spune că este o prostie, o pierdere de vreme, o bagatelă, o inepție, o utopie. Veți fi cinici, ironici, mușcători, critici. Și cu tot dreptul. Tot

Se întâmplă să ai câteodată o alură în roz, șăgalnică, râzând, spunându-ți: \"Vin, vin acolo, pentru tine, să fac imposibilul să fie posibil!\". Tresar uimită, cu degetele alergând pe tasta seacă,

fără să închizi ușa ai doar un somn fragmentat, atât cât să întinzi visul printr-un fel de tristețe o haină largă, umbroasă o porți numai când nu ești văzut o agăți de o frică, de un regret și

o masă de sticlă este tocmai bună când te desparți nu poți da cu pumnul, privești irizările strecurate prin urme de scrum sau bolul cu andive tăiate mărunt așa cum se taie și pofta de viață dacă te

ar fi trebuit să trec prin tunel, încet să îmi zdrobesc pumnii de ziduri, piatra să îmi agațe pielea fâșie cu fâșie. să nu simt mai nimic numai zgomotul dinăuntru, asurzitor, viu, ca sângele

totul devine materie pe care calc așa cum calc peste mine un mers pe lângă morți un alt fel de mers pe lângă vii nu mai pot zâmbi dumnezeiește nu mai pot iubi orizontal e semn că duc infernul

fracturez. orice mișcare ieșită din sens. unicul. nu dirijez oamenii. nu mă împopoțonez, vomit dulcegăriile. pesemne sunt o omidă imensă din care nici măcar nu mai iese fluturele, îi este bine așa,

să discutăm altfel despre stridențe și mai ales să nu icnim e bine aici e totul sec așa ca într-o stepă de gânduri înțeapă-mă oricum nu stau niciodată prea aproape vuiesc în tine fantome