Ela Victoria Luca

Doare uneori dorinta de a fi marea sau de a o resimti in tine viu, asa cum ti-a fost cindva. Aici o femeie se lasa singura. Țărmul din ea nici nu mai plânge, nici nu mai râde. Este aproape apatie, este starea de afi departe de ceilalți, de celălalt, revenind în tine, într-un loc între ape, spre a aduna din cele ce ești ceea ce ești. Aici este o portiță. :)
Comentariul tău m-a făcut să îmi dau seama că \"poate doar în mine se nășteau primele stele\".

Mulțumesc pentru cum alini apele versurilor dinspre aproape.


Drag, D

Ionuț, repetarea motivelor sau obiectelor poetice există la orice autor, poți lua Es.Pop, Gellu Naum, Marta Petreu, Nicolae Țone, Manasia, Komartin, Dan Coman, Cosmin Perța, Maria Baros, Ruxandra Cesereanu etc. etc. și vei sesiza asta, la fiecare, în felul lui.
pe de altă parte, au fost zeci de texte în care am scris și metafizic, și religios, și filosofic, și mistic etc. chiar mi s-a reproșat că vreo 2 ani numai așa am scris. a fost o etapă, da.
tu dai aici exemplu 3 poezii succesive. este evident că asta este intenția mea. e un grupaj. așa cum am mai avut grupaje poetice. dacă tu numești asta lipsă de inspiraâie, este părerea ta. intenția mea este doar de a avea un grupaj de poezii pe aceeași liniatură tematică. am făcut asta de f multe ori. e a și cum într-un volum ai avea o secțiune cu \"n\" poezii pe același stil.
pe de altă parte, citind cu atenție între cele 3 poezii exemplificate de tine sunt și diferențe esențiale. se completează, și ca mesaj, și ca imagine, și ca \"motive\", și ca stări, și ca \"obiecte poetice\", ca sferă de semnificații etc. etc. dar sunt legături între ele, și asta am vrut să fac.
și voi continua. și crede-mă că știu bine ce fac. iar de explicitări excesive și eventuale polemici nu sunt dispusă.

Ecaterina, există un \"fir\" comun acestor poezii, da, ca și detalii diverse care le diferențiază, se vor păstra în aceeași sferă, iar dincolo de \"corporalitatea\" care iese în evidență unui cititor, pregnantă este de fapt acorporalitatea, imaterialitatea, subtilul, sacrul, dar lăsate în filigran, discret, ochiului care ajunge să le vadă.

Ion, vor mai fi texte pe acest registru, așa cum am mai avut grupaje de texte pe registre, de-a lungul anilor. Tocmai pentru a desfășura firele până la capăt. Și aceste cercuri-cercuri se vor aprofunda, se vor extinde, voi trece ulterior la altele etc.

mulțumesc frumos,

ela

Mulțumesc pentru că îmi vezi toate muchiile, și cele încă de șlefuit, și cele acum lucioase, rotunde în cuvânt. Țigara, corect, e bună o privire limpede. :) Culege din poemele mele acele imagini și stări care îți priesc, din copilărie și până dincolo de toate hoatarele ei posibile. Bună remarca ta asupra primei strofe. :)

Ela

Poemul unei cătări de Sine prin colbul efemer al zilelor, la umbra \"pentagramei\" stelare, palma ca o pâine roasă de \"îndoială\", credința parcă și ea lăsată \"la picioarele titanilor\", acolo unde \"pietrele nu au reguli
nu se pot deplasa
decât spre moarte\".
Un drum scris implacabil, un om care \"își caută centrulȚ.

Te însoțesc câțiva pași prin acest poem, până la final.
Daniela

Fiindcă este oprit accesul la comentarii pe textul \"Instrucțiuni pentru utilizarea diacriticelor\" și fiindcă nu doresc să scriu un personal doar pentru o adăugire la un comentariu, doresc să dau mărturie pentru o discuție care a avut loc în data de 9 iunie 2005, la Eliad, și care a fost percepută altfel decât a avut loc.
Aici s-a afirmat că:

\"Nu pot să rămîn decît mută de admirație la manevrele tale, Radu. Mă uimești de fiecare dată. Ai început să mă uimești din momentul în care la Eliad ai spus...de asta aveți voi grijă, eu vreau să scot bani. Am rămas proastă nedîndu-mi seama cum vrei tu să faci bani din site. Dar probabil că se poate.\"

Radu a explicat, în subsolul textului mai sus menționat, după această afirmație:

\"M-ai citat cu niște cuvinte care nu sunt ale mele, iar eventualul context în care poate am vorbit de bani era cu totul altul. Mi-e silă de oamenii care pot face ceea ce faci tu acum. Știu foarte bine ce vorbesc și ce gândesc, dar nu pot fi răspuzător pentru cum vor sau cum preferă alții să înțeleagă vorbele mele ca să se potrivească cu ceea ce le convine lor să creadă. Poate am zis, într-un anumit context, că sunt obligat să și muncesc ca să trăiesc, iar asta însemna probabil la tine \"să fac bani\", dar se referea la serviciul care îmi răpește 10-14 ore pe zi și uneori weekendurile, serviciu care nu are nimic de-a face cu acest site. La asta mă refeream dacă am vorbit vreodată de bani. Am zis că sunt ocupar să fac bani cu site-ul?\"

Fiind martoră și participant la acea discuție despre muncile noastre și dificultatea de a face bani și a lucra gratuit pentru anumite pasiuni, în pofida faptului că avem slujbe de peste 12 ore pe zi, SUNT MÃRTURIE că Radu Herinean s-a referit în acel dialog LA NECESITATEA DE A-ȘI CÂȘTIGA EXISTENȚA LA FIRMA LUI și la dificultățile de a gestiona în paralel un site de asemenea proporții. NU a afirmat, cel puțin NU ÎN ACEA ZI DE 9 IUNIE, că ar face bani din poezie.ro.
Dacă vreodată a avut loc o altă discuție pe această temă tot la Eliad, eu nu am fost de față.
Țin minte și data și dialogul din ziua aceea fiindcă abia mă întorsesem din Franța și a fost singura dată când am stat la aceeași masă toată seara lângă Radu Herinean. Îmi amintesc fidel și cine a mai fost și ce s-a discutat.
De aceea orice deformare a cuvintelor sau situare în afara contextelor este atac direct la persoană, indiferent despre ce personaă este vorba și cine este autorul, depășește nivelul de zvon, bârfă etc.
Fiind participantă la acel dialog, consider că pot fi de partea realității și nu a alterărilor ei.
Îmi amintesc și de textul lui Vasile Munteanu (Ted) care se referea la același gen de deformări a lucrurilor, cuvintelor, la percepții greșite. Și nu ar fi singurul exemplu.
Mă opresc aici, scuze celor care pot fi implicați. E doar o mărturie simplă. În alte cercuri literare, se înregistrează (audio, video) întâlnirile. Aici, nu există astfel de evidențe, doar cele interioare.


Ela

No, Bodo, hai măcar azi că e ziua mamelor să spunem: TATÃL lor de BÃRBAȚI! Uf, că și fără Tatăl și fără Ei, cum Doamne iartă-mă să se poată? Eu sunt DREAPTÃ nu SEMI. Așa m-a făcut mama și tata, sâc. ;))


Ela

Eu culeg singurătatea dintr-un vers infinit.

Tu, te rog, nu mai scrie cu majuscule titlul. :)

Înalt Timp Pascal. Ție.

Ela

Albule, fiind prima aici, cum nu cred că mi s-a întâmplat până acum pe pagina ta, nu am atâta îndrăzneală ca de obicei. Deși, eu am un obicei: nu citesc niciodată comm-urile celorlalți înainte de a scrie eu. Le citesc după ce mi-am lăsat impresia. Acum, uite nu pot citi decât albul, Albule, iar din tripticul tău, care parcă are trei fațete diferite, articulate doar de un fir trăibil, din acets triptic casant al tăcerii, eu desprind partea a doua, care m-a lăsat într-o reflectare:

cum ai făcut Doamne viorile
pe cine ai vrut să oprești
de ai creat labirintul
răsucind la nesfârșit
muchiile înalte ale pietrelor
de cine Ți-a fost dor
când ai domesticit izvoarele în fântâni

Când voi reveni tu sigur vei găsi alte izvoare de alb.

Drag,
Ela

Claude, e uneori nevoie să mă susțină cineva în apariția asta lumească. Mulțumesc Mădălinei că a știut când și cum să mă tragă de mânecuță. Ți-ar prii la deko. :)

Ravel, ce fir de lumină a tresărit văzând semnul tău, deja cred că îți este știut. Mulțumesc, aș dori să poți fi sau să îți pot trimite cartea, cumva...

Ela

Cristina, mulțumesc pentru că ai perceput dimensiunile. Alegi tu care îți este preferată.

Costin, dacă ai citit poeziile mele, ai văzut că am folosit toate punctele cardinale, dar toate. Simbolistica nordului încă mă pasionează, iar poezia asta este scrisă (nu azi) atunci când era seria \"nodrului\". Că te deranjează pe tine, înțeleg. Iar versul acela îl las acolo unde îi este locul. Și, iarăși, dacă citești poeziile mele, vezi că am o gamă largă de simboluri, cât să mulțumească orice cititor mai mult sau mai puțin pretențios. Deși sunt mulți care nu suportă simbolistica.

p.s. Ți-am făcut eu vreodată ție vreun comentariu pe tonul ăsta, indiferent că îmi plăceau sau nu versurile incluse în poezii? Fii constructiv în critică - dacă e critică - și te voi aprecia în continuare. Până atunci sper doar să nu te lași contaminat de tot soiul de conflictualități inutile.

Ela

Măi, măi, lasă măi așe, că asta o vrut neuronul meu ars, să fie Hy, nu hi. Că știi că știu engleză, nu doar la nivel de \"hai salut, măi, bob marle-y\" sau cum s-o numi. Am vrut un i grec, fiindcă în portul tomis sunt și i greci, și sepii, și crabi, și arșița de-aci m-a făcut să nu mai suport un fenomen ciudat, adică pișcătura (desigur în real imposibilă) a sepiei.
Ți s-a părut că e ela în vacanță, anul ăsta ela nu are vacanță. Iritela? Nooo,

yryt-ela.

Medeea, mocnite-s toate focurile până când un vertij de aer le iuțește. Mulțumesc.
Adaggio: am/avem o rugăminte/atenționare: atunci când acorzi stea, ești rugată să elaborezi comentariul, să fie aplicat pe text, literar. Am înțeles că ai fost deja avertizată de alți colegi editori de câteva ori, te rog să iei în seamă și rugămintea mea. Ținând seama de articolele pe care le-ai postat și de ceea ce scrii, eu am certitudinea că analizele tale-comentariu pot fi bine concepute.

Claudia, bun revenit, neîntâmplarea este uneori mai pregnantă decât întâmplarea, chiar mai benefică, totul este să existe un bun timp pt fiecare.

Pavel, că a pătruns în plămâni poezia asta-fum, sper să fie de bine. S-a suprapus peste sufletul tău, ți-a atins respirația. Orice cuvânt poate avea forță, forța din noi înșine, noi suntem cei ce o impregnăm sau nu.

Mulțumesc vouă,

Ela

Și erau 2 cărți. Și era duminică. Una o termineasem de corectat. O mai aveam pe a doua și mi-era lehamite. Și o colegă îmi spune: \"Ți-e Lahamite? Ia scrie o poezie ad-hoc despre lehamite.\" (și pe mess - pot reda și eu discuția compeltă :)) duminicăseara pe la 6 am scris ad-hoc o poezie, râzând, în care A 2-A strofă începea cu Înseamnă...).
Și se face Luni. 13. Și seara după 9 trebuia să verific pdf-urile la aceleași cărți ca să le duc la tipar. Și primesc anunțul despre concurs...
Vă închipuiți mai departe ce s-a întâmplat! :)) Am modificat prima strofă și... ad-joc am pus subtitlul și am postat. Ce chestie cu nopțile astea!!! Și maia les cu firele nevăzute... ale experimentatorilor.

Mie ziua de ieri mi-a spus multe. Cred că atâta veselie ad-hoc pe Agonie nu a fost. Și atâta vers ad-hoc. Și atâtea commentarii hazlii. Uniți poate pentru o zi. E de bun augur.

Faină ideea și să mai fie furtună de creiere :)) că vedeți doar că din București în Vâlcea și Iași se duce mult mai departe. :)) La mine, pe negândite!!! :)))

Drag vouă,
Ela

Gabriela, îți mulțumes pentru prezentarea lui Florin Țupu și îndeosebi semnalarea apariției cărții sale, \"Prințesa pasăre\". Mă bucură că l-am întâlnit și am putut citi în acest om o spiritualitate ca un foc albăstrui, un om de o discreție rară și nobilă. Descrierea ta îl onorează, cartea fiind:
\"Jurnal de la facerea lumi și până dincolo de ultimul absolut...
Prințesa Pasăre născându-se parcă din sufletul androgin al autorului... născându-se și nu prea.... intr-un fel aproape de naștere, ca să nu existe apoi singurătatea dualității...
Atat deocamdată.... mai mult după ce voi citi cartea de câteva ori...
Cartea lui Florin Țupu se citește ca Biblia, de multe ori, si se deschide cu cheia sufletului, numai după ce sufletul a primit de la minte o uriașă cunoaștere adunată de prin marile cărți ale omenirii...\"

Gând bun, ție, și bucuria împlinirii, poetului.

Ela

lecturând și tetxul anterior, e ceva percutant în scriitura ta din ultimele texte, o dinamică a lucrurilor, care mișcă poezia/textul, îi dă puls, o transmite fără menajamente, fără atenuări/modulări; doza de ironie și joc este îndeajuns de bună pentru a ține patosul în frâu, iar spațiul de emitere-recepție este bine limitat de logos.
Bună evoluția. Mai ai câteva retușări/prelucrări, mai degrabă în interior, înainte de a lăsa totul se să manifeste, dar cert este că ai intrat într-o matcă bună. De aici, vei deschide multe direcții spre care poți merge, fiindcă ai început să stăpânești și tehnica, și să te și lași scriiturii interioare.
(găsesc surplus aici: \"Ți-am spus că nu te mint. Mi-am îndoit sufletul după tine (...)\" dar nu schimba până nu se așează lucrurile. Vezi mai departe, la următorul text, cum se prelucrează ele.)

Ela

Bodo, e o contră mai cu apucături. E drept că nu e prima în care te dai cu Plai cu boi pe prin poeziile mele și mă cam uimește. Ți-am mai zis de vreo două ori, și uite, iar îți zic: nu vrei tu măi, frățioare, de sus, din Baia cea Mare, să mai schimbi subjectul temei în contrele tale, că uite, poate sunt eu bătută în cap de la soare, dar chestiile astea nu mă mai amuză deja. Uite, sunt ofticoasă și poate zici că sunt supărăcioasă ori alergicoasă la caniculă, dar, zău! Hai să schimbăm acest subect, treci la ceva mai elegance, că am văzut că te pricepi, măi.

Mulțam oricum, e un fel al tău de a-mi aprecia scrierea și eu știu asta, însă rugămintea mai în glumă mai în serios, rămâne.

Am revenit pentru a lăsa cititorilor acestui text câteva \"semne de carte\". Poetului Florin Țupa i-a fost dedicat și de către Maria Prochipiuc un alt articol pentru a ni-l aduce în lumină și a ne fi semnalată cartea sa.
Florin, îmi amintesc cum citeai în oameni și cărțile lor, cuvintele-păsări.

Ela

Miscatoare scrisoare catre un tata dus, trimisa in ceruri, caci pamintul ne face de atitea ori sa uitam ce iubim, sa ne ducem acolo unde ne este locul sau sa imbratisam din cind in cind un om drag.
Pieirea unui om ne izbeste de noi insine, fara sa mai avem nevoie de o alta judecata, noi insine devenindu-ne qmqri judecatori.
Sensibila scriere, \"Ți-aș spune multe, dar nu-și mai au rostul acum.
Nu cred să-mi fi imaginat că ești veșnic. Atunci ce-am așteptat? Hidoasa plecare spre nicăieri, ca să-mi aduc aminte că exiști, că te iubesc?
De ce așteptăm mereu acel mâine?\"

Sa nu uitam de caii sufletelor noastre, ne spui.

Poem despre o stare de rău. Descrie un nociv al arderilor nu atât a ceea ce interiorizăm în noi, ci din cauza absurdului în care ni se izbesc șoaptele de pereții sufletului nepăsator.
\"Sărmana șoaptă\", ușor ironic ai ales sintagma, m-a surprins. Evident că între metalica țâșnire și izbirea de muțenia nepăsării, nu putea fi decât de plâns.
Este ceva ce mie îmi rămâne în fum, fără amprentă pe degete. Acest galben-cenușiu al zilelor în care poemele se scriu ca o pauză, un răgaz între mistuiri. Țigara nu e nocivă prin ceea ce este, ci prin efectul ei, ca orice în lumea asta ce este prea mult ori în exces.
Și totuși, poemul are un sfârșit care mă face să citesc prin formele vagi ale sensurilor dincolo de aparența versurilor. Oare ce văd? O durere care, de-ar fi privită din față, ar fi neîndurător de nocivă sufletului. Poate mă înșel. :)

Drag, Ela

No, Hanelle, finalul m-a pravalit de ris si tare mi+o placut cum te-ai ghicit tu printre Împărătese, Nebuni, Țigănci... Uf. Finalul e delicios: \"Nu poți să zici vesel și fericit pentru că e același lucru! Habar n-ai să faci poezii.\"

Mulțam, atâta tăcere a fost azi pe scenă la microfonul singuratec încât noroc că am intrat să pot citi, reciti, râde și re-râde. :))

Drag, Ela