noptaca
Nimic mișcător în ziua a cincea, doar o închidere fără simțuri, paginile deveneau închisoare de lux pentru suflet, te păzeau, în loc de jandarmi, literele franțuzești. Îți potoleau și setea când
ELEla Victoria Lucajoia fără noapte
Caruselul. În casa din secolul XVIII, spune legenda, dacă pășești, se întorc iubirile de altădată. Adevărat, îți spui și tu, răscolită iarăși de simplitatea unei întâmplări, presimțirea - sau ceva
ELEla Victoria Lucaacoperișuri și mere verzi
în a treia seară totul a devenit tulburător, treceau prin corp alte suflete sau era senzația insuportabil de intensă că cineva te-a atins, deși nu este lângă tine, iar orice distanță se măsoară acum
ELEla Victoria Lucasecolul XXI pierdut în cetate
Roșu inundant. Asta ți s-a dat pentru nouă zile. Tu nu ai fi îndrăznit vreodată să alegi o cameră cufundată în roșu, cu atâtea nuanțe încât în mijlocul ei ai impresia că înoți într-o mare
ELEla Victoria Lucapasiuni deschise, pasiuni închise
Pasiune. Și câteva minute nu mai scrii nimic în plus. Asculți doar muzica dincolo de huruitul trenului, în jur se zbenguie câteva voci purtătoare de nebunie, un vacarm al corpurilor ignorând nevoia
ELEla Victoria Lucadouă a și două v în ace
ecoul din salon e cel mai penetrabil, nu te mai aștepți decât să intre o asistentă, să te privească, iar îngrijorarea ei să fie mai mult decât toate tornadele ascunse în tăcere, când, în căderea
ELEla Victoria Lucalagărul din spatele grădinii
\"Nu știm niciodată ce poate un corp.\" (Spinoza) avem între noi alte grădini, putrede, locuri funebre, nu mai putem să ne strigăm, să ne strângem de mâini, e târziu, orice mișcare aduce după
ELEla Victoria Lucaorhideea neagră
sunt cât un bob de piper. alb. nu foarte iute. fug pe sub masă, fug dintr-un pumn, în ochi. așa nasc lacrimi. pișc zilnic limba, așa se termină cu stereotipia. așa se transformă un reflex într-o
ELEla Victoria Lucaultima poartă spre Lhasa
aici vom intra, darius. eu mă voi lăsa rugului. sunt oricum cenușa ta, fiecare întâmplare arsă în timpuri ce s-a transformat în femeia aceasta cu ochi văzători. am urmat un drum. am înghițit materia
ELEla Victoria Lucascara ta interioară
era o germinare a algelor, darius. fenomen reverberant în interioare difuze, unde nici luminile brun-aurii nu se mai puteau descompune în viață. chipurile răsfrânte, senzația de învăluire
ELEla Victoria Lucanisipuri nocturne
nu, darius, nu voi păstra în mine focul umed. voi arde cu buzele cuvinte negândite, iar apa din ele va aprinde altă flamă, până când totul se va transforma în nisip. nu îți voi bandaja picioarele
ELEla Victoria LucaArianrhod is the goddess, My Lord, I\'m just a woman
să unim capetele flăcărilor, darius, contrar arderilor, altfel mozaicul va rămâne așa, neîntregit. să fie existența în nașteri simple, iar neîntâmplatele mituri celtice, care mă urmăresc
ELEla Victoria Lucaochiul vrăjitor în eclipsă
senzația de straniu se pierde, chipul tău trasează un spațiu esențial, darius, ceva între transparențe și palori contrastând cu linii abrupte. ochii deasupra cărora se întâmplă mereu o stare a lumii,
ELEla Victoria Lucamarele tău bulevard
aș începe cu glezna, mai sus nu pot îndrăzni, nu mi s-au permis refugii. poți atinge doar o singură dată, darius, o singură dată și, a doua zi, frânturi din mine se transformă în liane.
ELEla Victoria Lucadevoțiunea mea oarbă
trebuia să trec prin jumătatea aceea de pădure, darius, trebuia să mă las dusă de femei, până la capătul din nord, în casa paznicului-de-vânt. să îl ascult astăzi, să simt cum mă curăță de abandon,
ELEla Victoria Lucano lover\'s day in Lhasa
mereu același dezechilibru între actul perfect al trupului și distanța pe care o imprimi, o rigiditate a nedăruirii, darius, o întoarcere în tine, atât cât să nu pot atinge. nu știu să chem, las
ELEla Victoria Lucaumbra oranj a dimineților
întâi setea. ca un preludiu pentru emoție și revelare. trei zile fără porți, darius. o sete-angoasă. corpul meu, bulgăre de sare translucid, neatins de apă. dincolo de timpul fluid, scriam poeme
ELEla Victoria Lucafluid strange love
și așa se întâmplă când iubesc, darius. devin neînchipuit de reală, fără trecut și fără viitor, acoperită numai de palmele tale transparente. de pe buze îmi curg cuvinte, atât cât poți îndura, atât
ELEla Victoria Lucaaimer sans perdre, perdre sans aimer
să nu mă pierzi, darius. să știi când în mine se oglindesc vag destine. în simplitatea mea, pot aluneca pe marginea neîntâmplării când simt orice îndepărtare de puritate. numesc pasiunea o
ELEla Victoria Lucainscripții pure
de aici nu mai plecăm, darius, arborii ne țin privirile pe scoarță, așa, crescute ca lichenii spre nord. ne vom propune uitarea, mici contorsiuni ale memoriei, câteva amintiri suspendate nefiresc
ELEla Victoria Lucaelasferă între tine și Lhasa
câteodată șapte zile din șapte fac o sferă indestructibilă, în care mă simt ca într-un pântec/închisoare/capcană vitală - alege tu, darius, materia nedefinită, stratul de jos, supus intermitent la
ELEla Victoria Lucasolilocviu între două landuri
suntem obscuri și singuri, darius, neîntâmplați între fâșiile intermitente de pământ. ne păstrăm locusurile cu orice preț, într-o atitudine deznădăjduită, și apoi le lăsăm să se dezintegreze. cel mai
ELEla Victoria Lucaorizontul unui d întors
măsuram cu pașii latența stâncilor, darius, treceam peste frontiera invizibilă a lucrurilor, timp în care bărbatul acela își decupa din pânza freatică a zilei un spațiu incert. printre alge
ELEla Victoria Lucadecembrie orb
atunci se întâmplă totul, darius. când se sparg ferestrele și cad așa, pe rând, copiii, iar noi, încremeniții pământului, nu le putem opri urma neagră. decembrie se leagă la ochi, să nu vadă cum
ELEla Victoria Luca