Proză
aimer sans perdre, perdre sans aimer
mosaique din lhasa - jurnal
1 min lectură·
Mediu
să nu mă pierzi, darius. să știi când în mine se oglindesc vag destine.
în simplitatea mea, pot aluneca pe marginea neîntâmplării când simt orice îndepărtare de puritate.
numesc pasiunea o dată și apoi tac, așa, ca după o migrenă solară, ignorând spasmele corpului, crisparea aceea din pântec, în urma desprinderii. nu pot, nu pot fi doar urmă în trup.
paloarea și tăcerea mea, darius, pandantive ale singurătății în care vii acum, nu știu încă de ce. nu știu nici cum să redeschizi ochii spre privirea acestei femei, cu pulsul mereu alert și picioare prea mici pentru a fugi înainte de pierdere.
și atunci ascult dialogul dintre furtuni, rătăcesc prin parcuri fără granițe, caut noaptea în care să mă ridic până la transparența iubirii.
aș putea să te întreb dacă la fel te înalți și tu când treci enigmatic prin clavicula mea și nu înțelegi cum de îmi pot supune, ție, frumusețea.
nu uita că orice mă face să mă pierd, se întipărește. în cele mai sumbre riduri, pe suflet. și nu mă mai poate aduce nimic înapoi.
să nu atingi decât spectrul.
085.398
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “aimer sans perdre, perdre sans aimer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/proza/228505/aimer-sans-perdre-perdre-sans-aimerComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RMAm sperat să găsesc ceva spectral înainte de bon nuit, și nu m-am înșelat.
Mă încântă modul în care-ți definești sensibilitatea, de exemplu ca proză, acum.
Îmi place darius, sună puțin ca un cadou persan cu iz ușor de latinitate.
Începi să rămâi printre puținii/le care mai știu să folosească sugestivitatea cuvântului scris în contextualizarea sa vizuală.
Îți mulțumesc pentru seara de poezie, chiar dacă tu îi spui ce soir, proză.
Punctaj subiectiv din partea unui etern condamnat tânjind după cutremurare: 10
Revin.
Cu respect sideral,
Mă încântă modul în care-ți definești sensibilitatea, de exemplu ca proză, acum.
Îmi place darius, sună puțin ca un cadou persan cu iz ușor de latinitate.
Începi să rămâi printre puținii/le care mai știu să folosească sugestivitatea cuvântului scris în contextualizarea sa vizuală.
Îți mulțumesc pentru seara de poezie, chiar dacă tu îi spui ce soir, proză.
Punctaj subiectiv din partea unui etern condamnat tânjind după cutremurare: 10
Revin.
Cu respect sideral,
0
GPiubirea ca oglindire in celalalt chiar si (sau mai ales) a pierderilor, iubirea ca intiparire in celalalt a frumusetii, a palorii si tacerii, \"pandantive ale singuratatii\", iar, in final, enigma fiintei ramasa nedezlegate. si tac, pentru a pastra o distanta politicoasa de sufletul pe care se intiparesc \"sumbre riduri\".
0
GP\"ramase\"
0
IPfrapant in compozitia aceasta imi pare pozitia ego-ului in raport cu realitatea si cu, mai bine spus, infinitul. multe constructii sau cuvinte luate de sine statatoare marcheaza o continua deschidere: marginea neîntâmplării, în urma desprinderii, rătăcesc prin parcuri fără granițe - sunt chiteva exemple. iar negatia nu-mi mai pare (poate nici nu a fost) o dezicere a sinelui, a centrului, a \"spectrului\" cum numesti tu. mai mult imi pare ca \"neîntâmplarea\" e chiar o recunoasterea termenului si o deschidere a acestuia.
o recunoasterea a infinitului, care nu e unul haotic, ci-mi seamana cu unul structurat, ca inmtr-o imensa constructie, ale carei schele sunt pricipiile frumusetii, puritatii si luminii. si-n aceasta lume, ego incerca sa-si gaseasca drumul, fara a se pierde.
i
o recunoasterea a infinitului, care nu e unul haotic, ci-mi seamana cu unul structurat, ca inmtr-o imensa constructie, ale carei schele sunt pricipiile frumusetii, puritatii si luminii. si-n aceasta lume, ego incerca sa-si gaseasca drumul, fara a se pierde.
i
0
ELElis, pentru reflectarea în toate oglinzile, ca și cum trecerile prin labirinturi ar fi și pentru tine un fel de spectru; Romulus, este un jurnal compus din fragmente, acest mosaique din lhasa, început deja de nouă luni; mulțumesc fiindcă poți vizualiza ce este figurat prin cuvinte; Pașa, enigma ființei rămâne mereu nereflectată, cred, câtă vreme nu ne înălțăm spre esențele pure, mulțam pentru buna deslușire; Ioana, ai perceput arhitectura de lumină-puritate-frumusețe a Neîntâmplării din lăuntrul acestei ființări fără limită, când am scris acest pasaj, am descoperit în mine locusurile pe care tu le-ai văzut. Mulțumesc.
Ela
Ela
0
ICși atunci ascult dialogul dintre furtuni, rătăcesc prin parcuri fără granițe, caut noaptea în care să mă ridic până la transparența iubirii
randurile acestea rezoneaza linistitor in mine, de traduc in cuvinte suna asa: nimic nu poate lua libertatea constiintei de sine, implicit a eu-lui, libertatea de a strabate natura, parcul fara hotare, in cautarea iubirii reale...
randurile acestea rezoneaza linistitor in mine, de traduc in cuvinte suna asa: nimic nu poate lua libertatea constiintei de sine, implicit a eu-lui, libertatea de a strabate natura, parcul fara hotare, in cautarea iubirii reale...
0
ELMulțumesc, da, e o libertate interioară pe care nimic nu o perturbă, cel puțin din clipa în care a devenit reală.
Ela
Ela
0
o rugă și o cheie pentru a rămâne.
\"nu uita că orice mă face să mă pierd, se întipărește. în cele mai sumbre riduri, pe suflet. și nu mă mai poate aduce nimic înapoi./să nu atingi decât spectrul.\" ..doar o oglindă...\"să nu mă pierzi, darius.\" ...să nu te îndepărtezi, darius.