Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
@ela-victoria-luca
Proză

orizontul unui d întors

mosaique din lhasa - jurnal

1 min lectură·
Mediu
măsuram cu pașii latența stâncilor, darius, treceam peste frontiera invizibilă a lucrurilor, timp în care bărbatul acela își decupa din pânza freatică a zilei un spațiu incert. printre alge roșii, nu aveam aer să pot vorbi. nu simțeam cuvintele în interstiții. nu reușeam nici să scriu. și îmi dădeam seama cum aș putea ajunge într-o zi să închid porțile, ca și cum nu am fost. în calmul încremenit al mării, eu eram inerția, ea era mișcarea. marea îmi răsturna amiaza pe glezne. am și acum urme de meduze până dincolo de punctele tale cardinale. ating sunetele, în linia mea continuă spre firescul nisipurilor. tu nu ești, darius, tu nu ești. nu te-am aflat. nu îți pot contura inima, nu știu dacă existența ta este aritmică sau dacă așa percep eu dansul vag al absenței. știu doar că în lumea aceea a ta fără dimensiuni concrete mă recompui din fragmente de tine, fără să întrebi unde s-au pierdut primele trupuri. te-am căutat în Lhasa, așa cum ne căutăm noi, oamenii, moartea.
0176.998
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
170
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “orizontul unui d întors.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/proza/222620/orizontul-unui-d-intors

Comentarii (17)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu✓
ai spune că
\"iubitule Tu sau Moartea
îmi bântuiți pe deasupra capului filtrând lumina...\"
statică, spații virgine aparent, dincolo este atelierul de dezmembrat disperări...
cuvintele au nevoie de o respirație plenară
ca să fie rostite, altfel
devin un ghem de foc rostogolit în stern
marea, nelipsită ca și fatalitatea, nisipul ca un ascunziș tainic
linia dincolo - și nu vei reuși singură să o treci - inima este implorare mai mult
deși nu ar trebui...
lucrurile sunt sau nu sunt
nu le căuta în \"ne-sunt-ul\" lor...
ne cercetăm în noi absolutizând durerea ca semn al viului și totuși nu avem doar atât
mai este speranță
- fie aceasta chiar și curvă dar să fie
avi gândul în care crești bărbații care se dovedesc a fi copii față de misterul iubirii...!
...caută...
în tine este concretul dimensiunii nefragmentate de ...
...............................................................
\"luminița\" în care concentrez tocmai acum
\"lamulțiani-ul\" meu sferic
direct, precis și care nu refuză umbrele amare lăsate de textul acesta
le înnăbușă în albastrul italian
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu✓
aigândul
0
IPioan peia✓
...și o mai spun: e singura metrică în care excelezi!
0
@hula-hulaHhula-hula✓
marea îmi răsturna amiaza pe glezne, foarte frumos spus, îmi dă senzația de veșnicie surprinsă pe malul mării, la apus; dacă se punea și o poză la acest text, putea concura fără probleme la textul anului 2006.
0
@cristina-rusuCRCristina Rusu✓
\"nu te-am aflat. nu iti pot contura inima..\". poate ca intr-o zi portile se vor inchide dar pentru o alta nastere - dimensiune. marea este pentru tine iubirea acestui timp. drag, bia
0
UAUln Aron Alex✓
Iata cum umbra ta invie pe unde de ape ca o ninsoare argintie... un ochi de lumina ori un ochi inchizand in noptile lui visate un suflet bland...
cu dragoste Ulnul

\"știu doar că în lumea aceea a ta fără dimensiuni concrete mă recompui din fragmente de tine, fără să întrebi unde s-au pierdut primele trupuri.\"
0
@negru-vladimirNVNegru Vladimir✓
Candva scriam si eu despre Lhasa, ciudat punct comun de plecare pentru amandoi :)
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/121618/index.html
Despre text, fiind pana la urma un jurnal, nu am sa spun decat ca uneori parfumul florilor se simte mai bine de la departare :)
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Valeriu, nusunt-ul lucrurilor împovărează respirația sau o eliberează de preaomenescul lor. Nu știu ce ar fi să aleg dacă aș alege: Lhasa sau tărâmul de dincolo de ea. Mulțumesc.

Ioan, poate că e o simplă respirație între metafore și alte figuri (de stil). Mulțam.

Alin, nu știu cum aș surprinde veșnicia pe glezne, mai bine o las pe ea să mă aleagă, atunci când îi va fi dor de prezența mea.

Cristina, marea este pentru mine iubirea oricărui timp și oricărei ieșiri din timp.

Uln, umbra mea respira odată cu stâncile, nu știu cine asculta: vântul, omul?

Vladimir, faină paralelă. Când aveam 14 ani am pornit în căutarea acelui punct aparent. Mă bucur că mi-ai amintit de Lhasa ta. Deși am ajuns deja și unul, și celălalt, în timpul său, și dincolo de, și alte (a)spațializări.

Mulțam.
0
@cotyCcoty✓
prin formă pierzi conținutul. dar nu-i nimic imagistica te scoate cumva la liman. riști, dacă ai adopta o formă mai \"lungă\", să plictisești fiindcă nu ai nerv. ori în proză nu-i de-ajuns să fii confesivă numai de dragul confesiunii. ai nevoie de ruperi(de ritm) să zgâlțâi cumva cititorul să rămână cu ceva... să aduci niște ghirlande niște extratereștri orice numai să nu ațipească recepția.
ad literam vei rămâne doar cu o căutare fără sfârșit a lui darius și nimic mai mult.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
No, amu, cred că știu cum e să țin cititorul treaz și prin proză. Vedea-vom. Aici nu e nici măcar confesiune, și nici căutare a lui darius. Dar toate la timpul lor. Merci pour ton conseil.

Ela
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus✓
fiind vorba de un jurnal asa cum inseshi autoarea marturiseste
textele sunt scurte si de aceea penetrante sunt convins ca daca si-ar propune texte \"mai lungi\" ar stii cum sa procedeze ca sa nu plictiseasca cititorul e ca in orice arta daca a convins intr-o miniatura poate convinge si intr-o compozitie de anvergura daca scheletul unei sculpturi este prost facut si sculptura are toate shansele sa iasa proasta
dar devreme ce insushi scheletul este o opera de arta ne asteptam cu totzii la o sculptura de exceptzie
nu ?
0
@ioana-geacarIGIoana Geacăr✓
Textele tale au ceva din măreția marilor epopei ale lumii, din tragismul și simplitatea spunerii lor. Sinceritate, gravitate, sentimente profunde și atmosferă exotic-misterioasă! Mă bucur să te vizitez pentru toate acestea!
La mulți ani și multă poezie, Ela!
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Mircea, da, aici nu e un \"schelet\" pentru roman, nici pentru proză scurtă, și nici pt un jurnal tipic. Poate tocmai atipicul mozaicului irită uneori. Mi-am asumat riscul. :) Mulțumesc.

Ioana, îți mulțumesc fiindcă poți pătrunde în Lhasa aceasta, cu verticalitatea ta rară.

Ela
0
Distincție acordată
@adrian-firicaAFAdrian Firica✓
ți-a pus un înger mâna-n mână
și-ai scris... fragmente de d
ți-a pus steua poemului pe gleznă
și-ai spus c-atingi sunete-ntrebând

e FRUMOS, de nu mai pot!
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Ating sunetele și nu mai pot întreba, vin ele, maiestuoase, cuvintele să îmi povestească lumea de dincolo, de dincoace. Mulțumesc.

Ela
0
@stefan-lucian-muresanuSMStefan Lucian Muresanu✓
Expresia poetică în proză elevată, mișcătoare este a unei lumi dezlegată de metehne lumești. O ridicare spre lumile superioare în care \"eu eram inerția\".
Simți absolut totul și te lași cufundat cu prozatoarea în valul magnific al cuvintelor care te poartă într-o viață de vis, dar te trezești amintindu-ți că ești om cu un sfârșit: \"moartea\" și conștientizezi că suntem trecători...
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Mulțumesc frumos pentru aprecierea dvs. Sper că atunci când toate fragmentele acestui mozaic-jurnal literar fi-vor adunate, când întregul își va găsi și centrum-ul, și forma, și sensul, atunci toate se vor revela într-o ordine interioară unde viațamoartea să poată fi celebrate în tihnă, prin și întru dragoste.

Ela
0