Cum te văd eu

acest pelerinaj al \"viermelui aurit\" fără doar și poate va lăsa urme în carceralitate și nu numai...

oricum multumesc aici ca ai pus respectul in fata, dar am gresit eu si l-am corectat si ia-l de unde nu-i!

bun raspuns ...la intrebarea care pe multi i-a \"raspopit\"....poetica, invaluita si cuibarita in nuante fine asezate cu grija in puzzle-ul unui pas in doi...

care farenheit, cu h sau fara....e vorba de filmul 451 sau de temperatura

Silviu, multumesc pentru cuvinte.

Anni, pacat ca am vazut prea tarziu textul acela al tau, dar nu-mi zice ca l-ai pierdut!

Raspuns: la mine in poem e vorba de temperatura...

eh, temperatura e altceva

textul s-a pastrat,dar nemaifiind cu steluta rosie nu l-a mai citit prea multa lume si astfel tema se aseaza printre algele literare

\"viermele aurit/ acest navetist prin mătăsurile trupului\", este un vers clasicizant care își onorează autoarea.

Privindu-te numai în mine,
memoria trimite în depărtări
carnavalul de cranii.
îmi place imaginea asta, aduce cu un fel de mers al timpului fără program.
nu prea au rolul acele lamentări de genul dacă are rost să îți spun cum te văd etc. strică poemul.
seară bună

De ce s-o mărunțesc ca pe o ciupercă și să fac un comentariu-ciulama când e atât de simplu să spun: frumos!

\"Ar avea vreun sens
să-ți spun cum te văd?\"
Posibil DA că-ci în iubire nu există el sau ea,
nu există cel ce trebuie să facă primul pas,
există doar speranța de a fi un unic \"cuplu\",
deci aș presupune că orice răspuns are loc pe raftul iubirii...
Dacă nu ți-a plăcut concluzia mea nu te rușina spunemi însă eu cred că orice !frig! dispare în privirile dragostei...
...
Scrie în continuare eu voi fi dornic să mai citesc...

Poezia începe cu o întrebare adresată celui cu care se poate presupune că poeta dialoghează pe tema existenței, mărturisită prin tot ceea ce poate sugera viața.
Se încheie într-un lirism acut în care concluzia este desăvârșirea.
Succes...

Vasile, mulțumesc pentru \"clasicizant\",
Ștefan, poate acolo nu lamentare, dar merci pentru citire și com, ție, Ctalina, pentru ne-ciulama, iar lui Mihai pentru încurajare.
Onorantă părerea lui Ștefan Lucian Mureșanu.

memoriile proustiene, desigur, of. taman reciteam sartre, \"adevăr și existență\"

Ela, tu întotdeauna surprinzi esențialul și deschizi noi sensuri în textele comentate. Mulțumesc. Volumul e mai aproape ca niciodată...

Perseverența tăcerii așteptă invitația unui drum lung pe povârnișurile necunoscutului. Într-o clipă trezită în țipătul pescărușilor din clopotnița azurie a cerului primitor, cătușele nesfârșite ale zidurilor invizibile nu se reflectă pe trăsăturile frumoase și distinse ale țărmului îmbrăcat în neliniștile absurd de verzi ale “rochiei de mireasă”. Voiajul este o colecție remarcabilă, răsărită din adânc cu fiecare freamăt grațios, cât să contamineze cu nebunie blândă și inofensivă discernământul meu, apăsat în urme. Umbra mă cheamă ispititor în oglindirea ei rătăcită, lasându-mă în mângâierea vântului sălbatic, expulzat dintr-un munte de rafinament. Pasiunea mi-a alergat pieptul fară să-i aștept pornirea refugiată de lume. Mai înainte să-mi cuprindă subtilitatea gândului sublim, i-am oferit ospitalitate, întinzându-i un zâmbet, fără să o întreb prea multe despre dezordinea prăbușită în accente dense și nedescifrate, de care ochii nerăbdători îmi exclamau fara cuvinte.

Daniela, mi-ai dat o frumoasa replica poetica pentru care te felicit si iti multumesc.

stiu , sunt cam ne-modesta, dar nu doresc sa uit, sa te rog sa nu ma uiti, sa-mi spui cind unde ...volumul, al tau evident

volumul este gata, își caută editura și sper că va apărea cât de curând. nu te voi uita, sper să poți veni la lansare.