Potoroacă Mihai

They said that heroes are all gone/ they said that future is already done. I know that every day starting with dawn- My love for you just start a stronger run. Eleven years and a pinch! Another

Mi-e rătăcit cuvîntul în iubire; Își caută cale spre nemurire. Sunt surd, sunt mut, sunt ca o piatră, Sunt ca un boț de sare aruncat pe vatră. Mi-e rătăcită inima în lume; Nu am trecut,

Gînduri pline de iubire Urmăresc a mea privire; Gînduri ce-mi vorbesc mereu; -Te iubesc!, răspund și eu. Palmă-n palmă, piept la piept, Unicul vis ce acum aștept; Sărut, privire, iar

O înger întruchipat în trup de fată Ești cea ce-mi umple inima de veacuri secată; Obrajii tăi... născuți din raze de soare, Și ochii cei ca două izvoare; Nu îmi permit să mă gîndesc la

Și iar eu mă trezesc la miez de noapte Prin întuneric, doar visuri pictate din șoapte. O lună plină, cu o lumină slab verzuie, Sau asta-i oglidirea ei în lacul din pădure? Confuz, cu ochii

Un ritm nebun eu simt în piept, Tu te-ai culcat, pe umărul meu drept; Îmi place să mă joc la tine-n palmă, Să simt cum ochii tăi mă cheamă. Iubesc să văd zîmbetul tău Și să îți dăruiec unul și

Privesc cu ochii obosiți pe foaia înegrită De miile cuvinte pe ea întipărite, Și le grupez încet, ca niște poze de album, Din clipă-n clipă devin tot mai nebun. Sunt beat de emoții dulci și

Cît de greu e să respiri Cînd pieptul este plin de vise, De vise colorate gri; De vise, vise... vise. Mi-e greu să scriu, să leg cuvinte, Mi-e greu să trec de noile ispite, Și-mi tremură

Sânge de înger arde-n vene; Imaginația-mi e plină de scene obscene; Precum un tun pe câmpul de război, Inima-mi saltă-n piept ca pentru doi. Ceasornicul mereu grăbește timpul, Clipsidra își

Nisipul nu mai curge-n jos, Clipsidra, nu mai este de folos; Din lacrimi curg izvoare, Iar umbra ta, nu mai are nevoie de soare. Timpul nu necesită secunde, Iar spațiul in privirea ta

Și pentru ce să-ncerci să zbori Sau măcar să planezi? Căci totdeauna colo jos Te-așteaptă insucces. Din bucățele facem viața, Pentru a o strica. Din mii secunde creăm trecutul , Pentru a

Urmez eu pașii otrăviți de soartă Pe străzile pictate c-o culoare moartă, Pe față lacrimi negre curg șiroaie, Desculț, alerg încet prin ploaie. Și-n urmă rămân doar cercuri mii Și-o soartă

În seara cea fără de lună Rămaseră noi singurei, Rămaseră fără de pază, În preajma, florilor de tei. Mă amețeau culorile, Și ochii sângerau; Nu mai puteam eu sta, Să te sărute, buzele mele

Pe foaie neagră scriu cu sânge roșu, Cu foi murdare am umplut deja eu coșul; În jur o catastrofă de cuvinte... În minte doar un gând fierbinte. C-o față albă, de fantomă Mă simt plutind pe o

De aș putea să-mi cer iertare Prin salt de la-nălțime, Aș fi zburat ca-n vis, o nemurire. Nici miile de lacrimi reci Ce îmi brăzdează fața, Nu pot să șteargă vina, ce mi-a creat-o

Pe malul lacului de foc În care umbrele se-neacă Omor eu taina unui joc Ce viața îmi tot seacă. Și-n umbra unui pom bătrân Cu mâinile muiate-n sânge Rostesc că viața-mi este chin Și timpul,

Stau seara cu lumina stinsă, Doar lumânarea, pe masă-i aprinsă, Încerc să desenez umbra durerii, Și să dau naștere tăcerii. Mi-e greu să scriu, ce inima îmi spune; Mi-e greu să scriu, ce

De atâtea ori am încercat, Să scriu despre iubire... Mereu în suflet am creat Doar clipe de dezamăgire. Deja prin vene sânge nu-i, Doar lacrimi curg șiroaie; Iar soarta, prins-am într-un

Eu nu știam, cum să-mi pictez: A vieții mele vis. Căci lacrima iubirii — Căzuse în abis. Eu nu știam, cum să-mi urmez: A visului meu viață. Căci lacrima durerii — Rămasese-mi pe față.

De zile-ntregi încerc să scriu — Să demonstrez că sufletul mi-e viu. Încerc și-ncerc din nou să-mi amintesc De ce mie grea suflarea, pe cine eu iubesc? Nu înțeleg spre ce îmi tinde gîndul, Nu

E liniște nici pulsul nu-mi mai bate E liniște și moartea-mi spune frate. S-a scurs din mine sucul vieții Și totul s-a ascuns în albul ceții. N-a mai rămas nimica viu În inimă e un continuu

Stau singur, obosit și-ngîndurat, Pe geamul înghețat pictez cu suferință, Pictez eu ceea ce am visat; Pictez eu unica-mi dorință. De-ar fi să scap o lacrimă pe foaie... Eu știu că ea tot va