Poezie
Dăruie-mi libertate, arestându-mi inima
1 min lectură·
Mediu
Nisipul nu mai curge-n jos,
Clipsidra, nu mai este de folos;
Din lacrimi curg izvoare,
Iar umbra ta, nu mai are nevoie de soare.
Timpul nu necesită secunde,
Iar spațiul in privirea ta se-ascunde;
În stropi de roua se-ncing făclii,
Și sufletul cânta cu glas de ciocârlii.
Privirile tale îmi străpung rasuflarea,
Iar soarta grăbește arestarea;
Vioara cânta în tăcere,
Iubirea nu mai are-n cale bariere.
Parfumul tău dă naștere speranței,
Și o culoare vie transparenței;
Timpul nu mai poate fi perceput,
Căci asfințitul, nu-și mai are început.
Nu pot să mai aștept o nemurire...
Vreau..., libertate sau pieire!
Sărutul tău răcoritor,
Pe cât de dulce, pe-atât și de arzător.
Сlipsidra nu mai este de folos,
Nisipul nu mai curge-n jos;
Iubirea nu mai are nevoie de început,
Ci doar de un veșnic, sărut.
002.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Potoroacă Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Potoroacă Mihai. “Dăruie-mi libertate, arestându-mi inima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/potoroaca-mihai/poezie/13918497/daruie-mi-libertate-arestandu-mi-inimaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.