Potoroacă Mihai

Sânge de înger arde-n vene; Imaginația-mi e plină de scene obscene; Precum un tun pe câmpul de război, Inima-mi saltă-n piept ca pentru doi. Ceasornicul mereu grăbește timpul, Clipsidra își

În seara cea fără de lună Rămaseră noi singurei, Rămaseră fără de pază, În preajma, florilor de tei. Mă amețeau culorile, Și ochii sângerau; Nu mai puteam eu sta, Să te sărute, buzele mele

1 \"Deșteptătorul vieții este moartea.\" 2 \"Iubire este grăunciorul de nisip ce oprește cursul nisipului într-o clipsidră, pentru un moment, însă acel moment duce la schimbarea

E iarăși unda din privire - Una te caută, alta mă minte. Te caut printre florile verii ... Unde te-ascunzi - prințesa serii ? De dragoste eu mă topesc - Ridicol, însă - eu te iubesc, Amară

“Vreau Iubire”, vocea-mi spune, Vreau sufletul tău plăpînd, Tot ce vreau este ca-n mine Să vezi dragostea crescînd. “Vreau Dragoste”, vocea-mi spune, Chiar nu vezi că te ador ? Te iubesc

Aș vrea să știu, cum e să zbori, Aș vrea să știu, cum e să mori; Aș vrea să știu, cum e iubirea Aș vrea să știu, cum e pieirea. Mereu tot vreau și doar doresc, Mereu răspunsuri nu

A început o zi din nou, Și nu pot spune că mii dor. De taina nopții ce trecu De dragostea ce viitor n-avu; A început ziua c-o rază Ca cea, care ne fu de pază, O rază ce dădea

Umbra lunei ce veghează Îmi stă mie iar de pază Singuratic stau pe mal Și privesc spre naltul deal. Dealul valea o umbrește, Răsuflarea mi-o oprește, Privirea mi-o copleșește Iar eu tac

Tu ființa ce m-ai alinat Tu ființa ce m-ai alintat Ești ființa ce iubește Ești ființa ce ne crește. Mamă, prima slovă dulce, Mamă, una este-n lume, Mama e ființa dragă, Mama e ființa

Mărită este ziua cea— În care tu ai apărut ca o speranță Mărită este vorba ta— În care am găsit sensul speranței Mărită este lacrima ta— În care eu înot cu a mea iubire Mărită este soarta

În lumina lunei, Ce noaptea mă veghează - Îmi scriu eu visul vieții Ce viața-mi luminează. Ridic privirea de pe foi... Și doar privesc la stele; Și-am înțeles de ce noi - Ne-asemănăm cu

De zile-ntregi încerc să scriu — Să demonstrez că sufletul mi-e viu. Încerc și-ncerc din nou să-mi amintesc De ce mie grea suflarea, pe cine eu iubesc? Nu înțeleg spre ce îmi tinde gîndul, Nu

Gînduri pline de iubire Urmăresc a mea privire; Gînduri ce-mi vorbesc mereu; -Te iubesc!, răspund și eu. Palmă-n palmă, piept la piept, Unicul vis ce acum aștept; Sărut, privire, iar

De aș putea minți — Aș minte chiar acum; De aș putea uita — Te-aș fi uitat demult. De nu ar fi iubirea — N-aș cere-acest sărut; De nu te-aș fi iubit — Nu aș fi scris prea mult.

Pe cer o flacără se-aprinse Ca un decor uitat; Și în tăcerea nopții, Sufletul meu, s-a înălțat. O linie de lavă Pe cer a apărut; Și-a spulberat ea norii Precum un cald, sărut. O lacrimă