Poezie
Privirea ta
1 min lectură·
Mediu
În seara cea fără de lună
Rămaseră noi singurei,
Rămaseră fără de pază,
În preajma, florilor de tei.
Mă amețeau culorile,
Și ochii sângerau;
Nu mai puteam eu sta,
Să te sărute, buzele mele doreau.
Și palmele îmi erau umede
Iar răsuflarea-ncet, îmi disparea,
Nu știu ce se-ntâmpla cu mine
Tăcerea, sufletul mi-l cuprindea.
În seara cea fără de lună
În preajma florilor de tei,
Rămaseră fără de pază;
Privirea ta, în ochii mei...
002811
0