Potoroacă Mihai

De ce viața îmi este crudă; De ce ?, de ce a mea. De ce-și bate joc de mine - Tot ce-am iubit - cîndva.

Cînd privesc la acești fulgi, La aceste dragi ființe, Eu le simt chiar lîngă piept Și mă-ntorc în timpul vieții. Îmi revine sensul vieții , Pentru ce trăim noi toți, Și-mi apare

Precum spre orizont se vede - un soare nemilos, Este puterea urei ce vrea să mă de-a jos, E ura către tot, ce fac și ce nu fac, Spre tot ce mie - îmi e mereu pe plac. Dar cine poartă-această

În privirea mea moartea a murit Căci în ea doar pe tine te-a întîlnit, În sufletul meu soarta s-a rătăcit Căci în el doar pe tine te-a găsit. În inima mea sîngele s-a oprit Căci inima în tine

Eu vreau amor, din partea ta… Să fii mereu iubita mea; Să ne iubim mereu lîngă altar- Lîngă al nostru sfînt pahar; Pahar de lacrimi a iubirii, A noastre-i taine feerie. Eu vreau amor, eu

Cînd pe drum nu te-ntîlnești De iubire te ferești Cînd te crezi tu neiubit Și te simți tu pironit Pironit de calea vieții Ascuns în ceața tristeței. Cînd din suflet vrei s-arunci Clipele ce

În ochii tăi mă oglindesc, Tăcut eu stau și mă gîndesc. De părul tău eu mă ating Și mi se pare că mă sting. Dar tu te-ntorci și iar privești, Mi s-a părut că nu mă iubești. O buze dulci ce

Ochii albaștri mă silesc, De dragoste mă-nbolnăvesc, Și nu pot să mă feresc De dragoste... DAR Ceresc. Buzele tale vorbesc, Ale mele doar gîndesc, Cît de tare te iubesc – Un sărut vreau

Iarăși nu mă iei în seamă Nimicindu-mi inima rănită, Iarăși treci fără privire Măcinîndu-mi a mea gîndire, Ah, ce ți-am făcut ? ... Îți sunt vinovat eu poate ? Mîngîindu-te te-am supărat

În lacrima-mi cristalizată, Se vede-un curcubeu Ce oglindește-un chip de fată Pe care-o iubesc doar eu. În pata de culoarea vieții, Lăsată de gîndire Se vede și se simte gustul mierii Ce are

Printre sunetele vocei ... Se aude un surîs, Printre sunetele vocei ... Se aude și un plîns. Printre filele din carte ... Se observ-un peisaj, Printre filele din carte ... Eu am scris un

Prin albul ceții dimineața Străbate-un iz amăgitor, Iar pe tristețea de pe față Aleargă soarta cu-n fior. Prin parcul vieții, ca un roi Trecea o fată preafrumoasă; Zburînd ca dragostea din