De dincoace

De dincoace prietene, din lumea asta a mea - săracă și mică, din pragul somnului lipsit de himere, din comoditatea împăcării, arareori las umbra gândului să mai plece înspre tine... Nu mai sunt văzduh și lumină, nu mă mai risipesc iubire pe marginea nici-unui univers... Prea adânci porțile Raiului tău, prea cocoțat Iadul patimei tale... Și totuși, altfel m-a ajuns ceea ce numești tu zbor... ca un fel de lacrimă plânsă de altcineva și apoi aruncată cu praștia în ochiul meu orb... Și-am sângerat în petale de crin, zâmbet ca o liniște de împăcare sublimă... Știam că te voi iubi - neiubindu-te, în toate lumile ce-mi vor trece prin suflet... Poți călătorii și așa, lăsând lumile astea infinite să te parcurgă, să te inunde, altfel... așa cum ți-am spus dincolo de început: Lasă-mă să te iubesc iubire nu pentru mine, nu pentru tine ci pentru acea iubire de dincolo și de dincoace de noi... - / - Din altă lume pe marginea lansării cărții domnului Florin Þupu gabriela marieta secu (membru) Știu și eu ce-aș putea spune despre această altă lume în care se pare că există Florin Þupu, poate doar că e o lume mai la îndemână de când cartea domniei sale a poposit printre oameni... Nu mai ies de mult din singurătatea în care m-am autoexilat, mi-am zis insă, că dacă - un scriitor vine tocmai de la Iasi, ar fi o neobrzare din partea mea să nu merg și eu să văd cartea si pe cel care a scris-o... Plăcută surpriză... într-adevăr altă lume, nu necunoscută mie, creionată altfel cu rigoare si cu o memorie ce m-a fascinat... De când mă știu manânc cuvinte pe pâine, citesc si iar citesc... Literatii Constanței, vorbeau de proză, de roman, frumos și aproape literar, dar mie cuvintele autorului imi curgeau liric a poem frânt de inprirațe - expiație.... de acea respirație isihastă... de acea respirație a inimii în miez de iubire.... Jurnal de la facerea lumi și până dincolo de ultimul absolut... Prințesa Pasăre născându-se parcă din sufletul androgin al autorului...născându-se și nu prea.... intr-un fel aproape de naștere, ca să nu existe apoi singurătatea dualității... Atat deocamdată.... mai mult după ce voi citi cartea de câteva ori... Cartea lui Florin Þupu se citește ca Biblia, de multe ori, si se deschide cu cheia sufletului, numai după ce sufletul a primit de la minte o uriașă cunoaștere adunată de prin marile cărți ale omenirii... Vorbind mai sus de memorie, la asta mă refer, la uriașa memorie a a autorului, o memorie colosală ce-ar vrea să inunde ca un potop pe cel ce se incumetă a intra voiniceste in carte, să vadă Prințesa, nu să o fure, căci asta nu-i îngădiue autorul... dar cum autorul știe de urgia potopului său, iubind prin iubirea aceea de dincolo, totul, inclusiv pe cititorii săi, respiră.. frânge mesajul, nu-l încheie, acesta nu are nici început și nici sfărșit și o ia mereu mai departe, ca prin acest departe să-și ajungă, să ne ajungă mai aproape de Iubire... Mă felicit că mi-am părăsit singurătatea pentru a întâlni un scriitor deosebit. Ii mulțumesc lui Florin Þupu, pentru bucuria de a întâlni în cartea domniei sale într-adevăr o altă lume, o altfel de iubire... și un scriitor adevărat.