Cu mine de taină
De-o veșnicie n-am mai trecut pe aici... îmi era drag să colind aleile poeziei, prozei... m-am sălbăticit... nici cu mine însămi nu prea am mai stat de taină... m-am luat după lume, am vorbit cu
zodiac chinezesc
Când eu eram ciuta și tu erai tigru piscurile mi-erau adăpost înțeleg azi de ce mi-ai adus un câine uriaș un motan și un iepure... eram ciuta ce îmblânzise tigrul din tine... nu știam că
N-am ajuns
N-am ajuns și nici nu mi-am propus să ajung importantă... Regret că nu mi-am păstrat pe undeva rândurie scrise de diferiți reporteri, acreditați pe cultural, despre lansarea primei mele cărți de
Martie
După ce-am plătit la RAJA apa de ploaie, mai multă decât cea băută de la aceștia - m-a pufnit râsu plânsu... "Noi suntem țara lui Impozit vodă / Aici toți perceptorii sunt la modă" ... după cum
scrisoare
De-o veșnicie nu ți-am mai scris... Tu m-ai învățat pragmatismul... una era să-ți scriu aici și cu totul altceva e să-ți scriu Dincolo... nu neg posibilitatea unei comunicări a materiei... sunt
Acasă
Mai sunt pe aici într-o îndepărtare autoimpusă... și totuși, aseară după plecarea musafirilor, deschizând pentru o clipă televizorul m-am simțit acasă alături de Robert Turcescu și Dan Puric... Măi
gânduri răzlețe
Aud că "Luminosul" pe care tu l-ai numit astfel, a făcut buba la burtă și s-a tratat la Elias... nu i-o fi picat bine ultimul politician mâncat cu fulgi cu tot... săracul, câți bogați a oblojit în
ruminații
În acest moment fumez o țigara... fumul e gri... îmi adun picioarele la piept... este o poziție confortabilă pentru mine... sângele nu mai trebuie sa suporte și forța gravitațională... Observarea
azi ieri
Dimneață de octombrie târziu... stau cuminte în casă... nu mai trec pe lângă biserici cu porțile zăvorâte... eu nu cred ca Dumnezeu poate avea lacăt la poarta, că poate fi într-un loc anume...
Mâine poimâine
Mâine poimâine de anul trecut m-am dus cu treburi prin cea Capitală... Am acceptat drumul deoarece știam că ești pe acolo pe undeva... Scosesem un volum de versuri și voiam să-mi pui notă... Of,
Nu mai știu
Nu mai știu drumul iubirii, iubite rătăcesc printre gânduri în jar de amintiri îmi alunec privirea peste vămi prăfuite când mă bântuie dorul și albastru respir... Nu mai știu ziua, ora sau
Aproape desculță în ploaie
Aproape desculță în ploaie cu dorul în suflet zălog mi-e inima încă văpaie de tine în miez de norod... Și-ar fi peste vremi să rămână cuvântul statornic hotar de nu m-ar lovi cu țărână alt
de dincoace
Îmi voi imagina că la capătul firului de gând exiști pentru a-mi asculta spovedaniile, mulțumirile, gândurile... simt că trebuie să scriu, să mă eliberez de presiunea netăinuitelor taine, zăvorâte cu
Dincolo de nivel
Scriu aici, fiindcă aici mă simt acasă. Scriu aici, fiindcă îmi sunt fidelă mie în acel statut de acasă... fac greșeli, recunosc... nu mai văd bine... acum de exemplu mi-e lene să-mi caut
Medium
Vezi tu, calitatea aia a mea de medium s-a dus pe apa sâmbetei... Care sâmbătă? Aia din ziua de 5 noiembrie 2010... n-a fost sâmbătă? Crezi că mai contează?! Toate zilele miros la fel, anotimpurile
Unde să-ți scriu?
Mi-e greu, aproape imposibil să cred că dincolo de dincolo ar exista comunicarea cu dincoace de dincoace... Nu m-am schimbat de la plecarea ta... sunt la fel de necredincioasă în ceea ce ține de
Răzlețe
Nu se poate trăi fără identitate, într-un soi fals de mimetism internațional... nici suficiență propriei identități nu e suficientă... e necesară însă, pentru a urca într-o integralitate-compatibilă
Peste toate vămile
Toate castelele mi s-au năruit, tot ce era valabil în mintea mea în materie de viața și moarte a explodat... Nici măcar singură nu mă simt, e o senzație de ultra singurătate, de șoc existențial, de
Exerciții de memorie
Oare câți dintre cei care țin Biblia la vedere, țineau ieri cărțile marxiste la aceiași vedere - fără a le citi sau a înțelege conținutul acestora? Of Doamne, scriam în 1982: Spune-mi
Gânduri
E greu să ieși dintr-un labirint auto-indus-adus de prin logica cunoașterii despre suflete... intri să cauți ceva, nici măcar nu știi sigur ce anume... întâlnești în răspântii vechi cunoștințe, le
Aproape duminică
N-a fost să fie, n-am vrut să fie, nu m-am străduit să fie... altceva în viața mea decât, un noian de singurătate. Am terminat de citit o carte, o carte simplă, scrisă curat de o femie a
Bună seara
În altfel de timp, în acela pe care doar eu il percep, au trecut mai bine de o sută de ani de când n-am mai avut vreme de mine. Timpul real mi-a fost plin de evenimente adiacente, evenimente ce parcă
Noi nu
Noi nu mai visăm de mult același vis culorile iubirii în ochii tăi s-au stins ești depărtarea rece, arogantă în drumul fără patimi pe-o rută eronată... Și, nu mai am puterea aripilor pe
Armata salvării
Am avut ocazia (nefericită) să văd ce înseamnă profesionalism și dârzenie în rândul personalului medical de la secția de Terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență Constanța. Fiul meu, cu
