Aproape desculță în ploaie

Aproape desculță în ploaie cu dorul în suflet zălog mi-e inima încă văpaie de tine în miez de norod... Și-ar fi peste vremi să rămână cuvântul statornic hotar de nu m-ar lovi cu țărână alt grai ce se vrea lăutar... Scriu versuri aiurea din nou n-am chef de ieșit în cetate nu-mi caut în beznă ecou de viață de sete sau moarte... Șoptesc umbrei care-am rămas să-mi țină aproape lumina atât cât mai mi-e de popas înainte să-mi cadă cortina...