De piatră

nu am inteles mirarea trandafirului japonez
faza cu viata din piatra e de pe vremea lui Ovidius

ce sa zic... cred ca te grabesti cind scrii

La unele poezii m-am grăbit, reucnosc. La aceasta nu. Fiecare cuvânt își are locul și rostul, chiar dacă există și înainte, și după Ovidiu. Trandafirul japonez, primul, are o simbolistică anume și retrimite la începutul poezioarei.
Mulțumesc pentru trecerea pe aici, este prima ta apariție pe pagina mea, bun venit.
Ela

o poezie care mi-a adus o amintire trista
dinspre copilarie, cu diferenta ca acum
cand \"ne jucam intoarcem lucrurile pe toate muchiile\"

toata poezia mi-a placut, cred c-am inteles clar mesajul,
ultimele tale poezii au o coerenta, o claritate aparte,
scrii ingrijit, imaginile ti se deschid dinspre suflet
inspre viata cu maiestrie, cuvintele iti sunt la indemana
nu se simte fortarea, de fapt asta am admirat intotdeauna la tine dexteritatea cu care manuiesti cuvintele,
si in poezie si in comentarii
prima strofa imi place in mod deosebit, rezista ca poezie,
la fel imi place versul:
\"tigarea nu mai stinge furtuna din cafea\" (corect nu e tigara?)
inteleg ca sufletul tau e acolo in zatul cafelei,
furtuna pe el il bantuie...
in rest numai de bine
drag anana

Mulțumesc pentru că îmi vezi toate muchiile, și cele încă de șlefuit, și cele acum lucioase, rotunde în cuvânt. Țigara, corect, e bună o privire limpede. :) Culege din poemele mele acele imagini și stări care îți priesc, din copilărie și până dincolo de toate hoatarele ei posibile. Bună remarca ta asupra primei strofe. :)

Ela