Poezie
Apă întrupată
în poem simplu
1 min lectură·
Mediu
ochiul acesta nu mai există
văd prin deschiderea gândului cenușa plânsă de îngeri
mâinile în lume nu mai umblă
atingerile au doar sunet de harpă fără Penelopă
umerii aceștia nu mai au clavicule
mă rotesc numai din suflet spre răsăritul oamenilor
șoldul acesta este deformat în umbra mestecenilor
în grădina orhideelor neîntâlnite
gleznele se-mpiedică-n mijlocul zilelor
strivind pașii figurați pe drumul nearătat
voi rămâne apă ducând în ea femeia
spre locul unde țărmul
deschide ochiul
limpezește mâinile
învârte umărul
acoperă șoldul
iartă glezna
înalță pasul
043.588
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Apă întrupată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/138467/apa-intrupataComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELE simplu: când ochiul nu mai există, simțurile capătă alte dimensiuni, umblăm cu mâinile pentru a atinge obiectele, lucrurile, totul. Era doar un altfel e umblet. Umbăm cu gândul, cu trupul, cu privirea, cu mâinile... Mai mult, ar însemna să spun prea mult. Mulțumesc.
Ela
Ela
0
SM\"voi rămâne apă ducând în ea femeia\", taina unui alfabet uitat demult, sa ma inalte valul, unda sa-mi purifice trecerea prin colbul vietii... Nu am nevoie de palpabil, adevarul se reduce la senzorial. Ce nu poti atinge, nu poti murdari!? Gandurile impure, se aprind singure si mor planse de ingeri. Observ o tot mai acuta nevoie de curat in contrast cu oferta palpabilului.
0
ELMersul tău prin această albie, între palpabil și intangibil, între sacrul trecerlor și profanul indelebil, printre simple cuvinte ce parcă sutn inventate de când lumea, dar mereu după senzorialul dat, mă atinge, căci ai văzut, ai avut umărul drept și pasul înalt. Mulțumesc, revii acolo unde trupul cuvintelor îți ating spiritul.
Ela
Ela
0
\"mâinile în lume nu mai umblă\"....