Canta mia anima

Poti disparea, si totusi din amalgamul de culori sa fii cea mai pregnanta. Poezia ta m-a imbiat cu imagini, culori, mirosuri, am fost invaluita de mii de saluri transparente si parca iele trageau de mine in toate partile...si da, finalul este pe masura dupa o asa poezie, tot ce am putut a fost sa ma evapor printre miile de sentimente alb-negru ce m-au invadat brusc...
Iti multumesc pesntru asta.
Diana

Uneori sunt prinse în nuanțele vieții doar cele în care se pictează un tablou absurd. E un arabesc al mâinilor încojurând o dispariție necesară a albastrului-minune de pe un chip fără nume. Aici, cuvintele au doar un parfum de santal. Sentimentele ce te-au invadat sunt apele care diluează acuarelele. Mulțumesc, ai fost un fin privitor la vernisajul disparițiilor.

Ela

Viața ca o paletă de culori ne pierdem în nuanțele ei parcă uitând că \"iscusința își are păstrarea în suflet
minunile nu pot fi în falsuri
restaurarea o facem într-o altă viață niciodată nouă\"
În vernisajul disparițiilor cuvintele devin nuante ale simțirii.:)

La acest vernisaj uneori auzi îngerii, alteori auzi oamneii, întotdeauna dispărem de undeva pentru a apărea altfel sau în alte locuri mai benefice nouă.
Mulțumesc pentru fina ta apariție printre cuvintele mele.

Ela

versurile opereaza prin impulsuri de limbaj, din care sentimentul transcende, luxuriant (\"arabescuri fara culori\"..., \"amintiri de santal\"), dirijat de un intelect autonom (\"tusa iluziei\"),
universul oniric este pudrat de incantatii magice (strofa a treia),
eufonie densa, tesand neutru o interioritate fascinanta, in curs de inchidere, eul - vernisaj, anima - reflexie incompleta, in cioburi
transparenta pretioasa a corindonului inlocuita de un ochi de pe amfora, opac, inchis, existand doar pentru a fi privit, nu pentru a deslusi,
sensurile, ingenios dublate si imbinate, ale finalului de text se duc spre inelul inceputului (\"arabescuri uitate\") ca inchidere, de fapt

Ochiul acesta prin care deslușești versurile nu a lăsat jocurile de ape fără urme de spirit și nici anima incompletă fără un anume adagio.
Ai reușit să vezi prin transparența cor-in-don-ului matul ceramic al timpului prin care ochiul mereu văzător, pictat etern acolo, ca o antică apariție, lasă arabescuri începute spre alte deveniri. Dispar cioburile de gând când pictezi cu sensul învăluirii. Rama din lemn de santal încadrează alți doi timpi al poemului.
Mulțumesc pentru cum dai și astăzi fire de interpretare ce deschid lumi interioare luminate discret.

Ela