Tăcere casantă

Albule, fiind prima aici, cum nu cred că mi s-a întâmplat până acum pe pagina ta, nu am atâta îndrăzneală ca de obicei. Deși, eu am un obicei: nu citesc niciodată comm-urile celorlalți înainte de a scrie eu. Le citesc după ce mi-am lăsat impresia. Acum, uite nu pot citi decât albul, Albule, iar din tripticul tău, care parcă are trei fațete diferite, articulate doar de un fir trăibil, din acets triptic casant al tăcerii, eu desprind partea a doua, care m-a lăsat într-o reflectare:

cum ai făcut Doamne viorile
pe cine ai vrut să oprești
de ai creat labirintul
răsucind la nesfârșit
muchiile înalte ale pietrelor
de cine Ți-a fost dor
când ai domesticit izvoarele în fântâni

Când voi reveni tu sigur vei găsi alte izvoare de alb.

Drag,
Ela

Ela tu ai ales dupa masura sufletului tau... dar unele lucruri nu ne stau in putere... pur si simplu se intampla. Dar asta e farmecul vietii. Multumesc.