cameră de fum. inima

Un typo: \"nu mi-ai înScris trupul în istoria dragostei\". De altfel, un vers fain, chiar dacă ușor patetic.O

Pașa, am corectat, scăpase, of. Prefer \"apassionata\", \"pateticii\", pesemne că uneori se mai strecoară și aceasta, cu un ton mai sus. Să vedem cum e cu pathosul cesta.

Ela

Atât mai zic, după mintea mea, în legătură cu ultimul vers: dar de ce să-ți arzi inima, Ela? Și-apoi, cum spuneam io într-un tecst, mai avem până la arderea deplină.

îți răspund: nu la propriu, Pașa, nu la propriu, dar focurile care purifică... \"și așa mai departe\". Știi, dacă ai Bachlard, \"Flacăra unei lumânări\", vedea-vei ce e cu arderea ceasta. mulțam.

ela nu e nevoie de multe cuvinte sa explic ce traiesc, spun doar atat ca retin, pe langa altele, acestea \"mă lepăd așa simplu de biografia mea
mă lepăd ca de o coajă putredă\"

toata admiratia unui cititor

de înțeles este faptul că acea cameră de fum e inima. una singură pentru doi. poveste de dragoste din întîmplări care nu s-au mai întîmplat. te concentrezi aici mai mult pe lumea interioară. din început pînă-n final asteroidul stărilor morale nu-și schimbă rotația. totuși trist, o dragoste secată de entuziasm, foc, pasiune.

Paul, straturi-straturi, să putem rămâne simpli și frumoși. În rest, nu mai contează. Mulțam.

Ecaterina, într-o cameră de fum abia s epoate respira, însă trecând apoi mai departe, nici ozonul nu este mai pur decât aerul interior.

Mulțumesc.

Ela

descrii calm, mocnit aceste sentimente, asta ma face sa imi deschid simturile in fata acestui text, sa ma uimesc si sa zambesc.
lasa/ma sa ard, sa fiu, sa plec, sa revin, sa/mi aintesc, sa promit.
lasa/ma sa ne privim.

...am venit aici. sa gasesc un fel de mine spus altfel. de fapt un tine, un tu! asa cum esti.

ca am rezonat, e de bine. ca nu pot spune mai multe...e ca am ramas in \"tacerea\" asta si in intamplarile tale neintamplate. :) ma bucur ca am trecut pe aici.

poezia asta mi-a intrat în plămîni. faină suprapunerea de suflete, sămînța ceea de copil care crește în fiecare dintre noi și trecerea prin moarte, deși, nu prea îmi îmaginez cum, poate, prin o moarte tragică a cuiva foarte apropiat. o să păstrez în mine toată viața \"mă lepăd așa simplu de biografia mea/ mă lepăd ca de o coajă putredă\", n-am crezut că cuvîntul poate avea o asemenea forță. ne asumăm păcatul iubirii știind prețul de apoi. tipic omenesc. apreciez ca o parte a calităților morale \"dar nu pot să detest\". plăcută lectura, numai bine.

Medeea, mocnite-s toate focurile până când un vertij de aer le iuțește. Mulțumesc.
Adaggio: am/avem o rugăminte/atenționare: atunci când acorzi stea, ești rugată să elaborezi comentariul, să fie aplicat pe text, literar. Am înțeles că ai fost deja avertizată de alți colegi editori de câteva ori, te rog să iei în seamă și rugămintea mea. Ținând seama de articolele pe care le-ai postat și de ceea ce scrii, eu am certitudinea că analizele tale-comentariu pot fi bine concepute.

Claudia, bun revenit, neîntâmplarea este uneori mai pregnantă decât întâmplarea, chiar mai benefică, totul este să existe un bun timp pt fiecare.

Pavel, că a pătruns în plămâni poezia asta-fum, sper să fie de bine. S-a suprapus peste sufletul tău, ți-a atins respirația. Orice cuvânt poate avea forță, forța din noi înșine, noi suntem cei ce o impregnăm sau nu.

Mulțumesc vouă,

Ela

ela,

am tot citit, dar nu am avut timp sa las semn. o fac acum pentru ca nu as fi vrut sa omit poema aceasta. exista o forta a trairii a pierderii si a asumari lor. asumare, nu in sensul infrangerii, ci al constientizarii propriului eu. despre arderi si ardere, un final excelent!

Fărădearderi nu avem cum să simțim viața în lumină și de aceea. Dar mai ales inima e de trecut prin asemenea \"flăcări\". Mulțam mult.

Ela