Dumitru Sava

nu ştiu cum s-a întâmplat ceilalţi s-au cam luat cu treaba şi aşa m-am trezit singur în curte în grijă cu cei trei nepoţei doamne ce mă fac să vezi hărmălaie ce basme să le spun ce jocuri

într-o zi m-am ‘spăimântat de gândurile ce mă năpădeau le vedeam în oglinda singurătăţii cum iau culoarea nopţii mă bântuiau până şi-n vise turme de cai năzdrăvani pe care înaripam spre

moş niculaie şi moş crăciun sunt pe drum ce nebunie ce nebunie începe goana după cele mai rare şi scumpe cadouri superjucării şi superdulciuri copiilor diamante ţinute de lux şi vile

frumoasa mea smarald între safire te-ai dus către tărâmul fără de suspine de unde zice-se doar îngerul mai vine te-ai dus să uiţi de tot de doruri şi de mine cel blestemat urât şi plin de

frunză ruginie în pastelu-mi vieţii te-întorci ca o durere mută-n coastă unde ţi-i verdele din aurora dimineţii mi-ai fost iubire şi mi-ai fost năpastă răcoare ce mă viscoleşti prin

azi a fost comemorarea sfântului meu nimeni nu mi-a scris un rând poate telefonul să fi sunat cumva cum mai face din când în când de departe ca dintr-un mormânt sunt un om aproape

Episodul biblic al alungării din rai a germinat, mai ales în cadrul spiritualităţii creştine, mitul căderii omului şi de aici menirea religiei şi a bisericii de a-l ajuta să se înalţe prin

mereu mă certa mă ruga biata de ea zicea că nu m-a bătut la timp şi eu îi promiteam că o să mă las habar nu am unde mă duc picioarele prin ceaţa existenţei abia de mă zăresc rău ce rău m-am

arta iubirii - inocenţă ce creşte în trupul fetei

aţi auzit de polemologie geopolitică strategie dar să ştiţi că există şi o altă interesantă disciplină a domeniului militar mai ceva decât aceea pe care nişte moşi teacă au făcut-o celebră a

să fii Stăpânul Lumii, nu cuceri planeta să-ţi faci din ea Împărăţie! Aviz globaliştilor de ieri, de azi şi de mâine. E suficient să încerci să te stăpâneşti pe tine. Mântuire? Ovarele nu vor avea de

O spun de la început, nu cred o iota în păienjenişul acesta de scenarite şi tot felul de oculte care stăpânesc, de când lumea, lumea, hotărăsc ele când e pace ori război, cine moare şi cine trăieşte,

pe care cu atâta zgomotoasă fudulie o declamaţi pompos ori îi juraţi pe biblie pe cruce pe drapel pe iubire veşnică în văzul public pentru care vărsaţi lacrimi şi o adoraţi ca pe o hartă cu

mă-întrebam adesea ce făceam eu mamă pe când tu nu erai probabil umblam nebun prin mânăstiri cu ochii după un chip de precistă ori pe la vernisaje şi licitaţii de icoane să te cunosc să văd

Cu gândul la o “celebră” doamnă care, cu ifose intelectuale, cotcodăceşte atotştiutoare, din zori şi până-n seară şi din seară până-n zori, pe ecranele televizoarelor, fără să vreau, încep să meditez

e inima roşgalbenalbastră pe care în fiecare primăvară bărbatul şi-o oferă femeii lui ca pe un cămin al fericirii în care să locuiască copiii sunt mărţişoare prin care femeia se dăruieşte

titlul unui tablou neiscălit dintr-o expoziţie omagială deschisă la sala vernisajelor de la cercul militar naţional îl privesc încremenit şi nu ştiu dacă obosit de insistenţele din ce în

nu nu nu sunt singur chiar dacă liniştea asta din jur uneori e mai apăsătoare ca doamne cum o fi eternitatea nu sunt singuuur încă te scurgi şerpeşte ca o adiere thanatică printre

ca oricărui bărbat îmi plac femeile sunt fericit că mă pot vedea în ochii lor cu cât mai multe sunt ele şi mai cochete cu atât mai frumos îmi par eu când îmi pot revela interioritatea dar de

Suntem eterni! Predestinaţi fără destinaţie. Călătorim împreună spre infinit. Ne/Antul trăirilor noastre, din care culegem câte un strop de lumină. Identităţi ce formăm aceeaşi navă. Numele ei este

tu nenăscutul ce vii din viitor de pe tărâmele luminii călare pe-înspumata clipă cu negrul purităţii-n ochi şi cu păcatul clocotind în sânge să-mi nemureşti prezentul în ipostaza unui

Latenţa gnoetică ( etică a gnozei), drept esenţă, conservă starea de sine a Fiinţei ca Tot. Egosul e forţa supremă ce asigură unicitatea Unicului ca stare în sine – gândirea gânditoare sau altfel