Poezie
lăutărească
1 min lectură·
Mediu
de o vreme nu spun care
tot visez ori mi se pare
că moartea îmi dă târcoale
dar mi se-întâmplă ceva
parcă ar fi dumneata
are ochii-ţi de păcat
noroc că umblu tot beat
şi mă crede alt bărbat
serios şi fără frică
ce n-o vrea de ibovnică
ca să scap să nu mă fure
vreau să m-ascund în pădure
pe sub vrejur’le de mure
unde ne-întâlneam cu teamă
pe când erai o codană
ne juram pe cer şi stele
pe-un inel de micşunele
şi chiar pe buzele tele
că ne-om iubi ca doi sfinţi
şi-om muri nedespărţiţi
ce viaţă-am mai dus odată
când erai nedeocheată
eu flăcău şi tu doar fată
te-aş mai băga în păcat
dar eşti plecată din sat
ca să-mi sporeşti mie chinul
când în vie mustea vinul
ai fugit chiar cu destinul
şi de-atunci îmi bântui viaţa
zilnic îmi subţiezi aţa
foaie verde trei sulfine
dacă-aş ştii moartea când vine
aş fugi-n braţe la tine
să mă-ascunzi între piciore
unde-i pădurea mai mare
ştiu sigur că o să vină
dar fii tu pe lună plină
să nu mă ia vreo streină
te mai vreau şi-mi pare rău
de-o să mor de dorul tău
001.013
0