Jurnal
autoexplicaţie
1 min lectură·
Mediu
pe când eram plecat prin nori
să aflu cine sunt ori de exist
crezând că mi-i asemenea
cu pana-mi cel de sus a scris
cărţile semnate cu numele meu
nu nu mă dezic în niciun caz
căci doar în ele oglinzi fermecate
sufletul îşi arată chipul
dar jur că de-aş fi fost de faţă
sigur sigur le-aş fi scris altfel
de-aia autocritic mi-am tăiat mâna
şi acum... scriu mult mai prost
021.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “autoexplicaţie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/jurnal/14160086/autoexplicatieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Autocritica” are drept consecințe judecarea celorlalți care dezmembrează structurile iertării, milei, empatiei şi toleranței şi este cauza neacceptării, neaprecierii şi non-stimei de sine, iar semnificațiile lui “cine sunt” deviază înspre “de ce sunt aşa şi nu altcumva” care încorporează critica de sine.
0
SVDistincție acordată
și umilă recunoaștere, a ce ne-am fi dorit să fie semnul nostru pe traseul muritorilor, dacă am fi fost lăsați să scriem două rânduri în cartea destinului
știe El, editorul, ce să pună în vânzare.
mi-a plăcut și asta:
Sâmbăta morților
anul acesta s-au trezit devreme
căci iarna a fost mai blândă
şi stau pe marginea gropii
ca în nişte tranşee gata să iasă
prin vârfurile tăioase ale firelor de iarbă
la fel cum odinioară flăcăi
la sunetul gornistului să pornească atacul
în sfârşit se aude chemarea clopotarului
se pornesc nevăzuţi din toate colţurile cimitirului
fiecare primenit şi gătit de sărbătoare
să-şi primească ca pe-un tort aniversar
coliva iubirii recunoştiinţei şi a neuitării
frumos aşezată pe ciobul de lut
al cine ştie cărui strămoş
în coşuleţul din nuiele ce miroase a zăvoi
pe acelaşi ştergar brodat în borangic
de pe care mâncase la plug ori la coasă
coş lângă coş lumânare lângă lumânare
au umplut până la refuz biserica
dar sunt abătuţi şi parcă lăcrimează
sigur nu de la fumul de tămâie
degeaba încearcă preotul să-i înveselească
anunţând că învierea e mai aproape
privesc chiorâş spre coliva aceea patrată
deasupra căreia este ornată o hartă ciuntită
trei laturi colorate în roşu galben şi albastru
întrigă a patra latură mozaicată-n alb
fără a scoate-o vorbuliţă fiecare gândeşte trist
nu ştiu la cine dar romania viilor s-a predat
duminică liniștită
știe El, editorul, ce să pună în vânzare.
mi-a plăcut și asta:
Sâmbăta morților
anul acesta s-au trezit devreme
căci iarna a fost mai blândă
şi stau pe marginea gropii
ca în nişte tranşee gata să iasă
prin vârfurile tăioase ale firelor de iarbă
la fel cum odinioară flăcăi
la sunetul gornistului să pornească atacul
în sfârşit se aude chemarea clopotarului
se pornesc nevăzuţi din toate colţurile cimitirului
fiecare primenit şi gătit de sărbătoare
să-şi primească ca pe-un tort aniversar
coliva iubirii recunoştiinţei şi a neuitării
frumos aşezată pe ciobul de lut
al cine ştie cărui strămoş
în coşuleţul din nuiele ce miroase a zăvoi
pe acelaşi ştergar brodat în borangic
de pe care mâncase la plug ori la coasă
coş lângă coş lumânare lângă lumânare
au umplut până la refuz biserica
dar sunt abătuţi şi parcă lăcrimează
sigur nu de la fumul de tămâie
degeaba încearcă preotul să-i înveselească
anunţând că învierea e mai aproape
privesc chiorâş spre coliva aceea patrată
deasupra căreia este ornată o hartă ciuntită
trei laturi colorate în roşu galben şi albastru
întrigă a patra latură mozaicată-n alb
fără a scoate-o vorbuliţă fiecare gândeşte trist
nu ştiu la cine dar romania viilor s-a predat
duminică liniștită
0