Poezie
mama
1 min lectură·
Mediu
desculţă şi despletită
mă căta azinoapte mama
cu vocea slabă pierită
la sânu-i mă rechema
îmi părea însăşi fecioara
coborâtă printre noi
colindând prin sate ţara
să-şi ia cristul înapoi
uimit mă rugam ca tâmpul
la sfinţi şi la dumnezei
să mai dea înapoi timpul
să-mi pun capu-n poala ei
prins în somn ca-ntr-o osândă
rupeam perna-mi de sub cap
m-aş fi transformat în undă
să sparg visul ca să scap
n-am putut să-înving ursita
ca o sfântă ea trecea
doamne crudă-mi fu ispita
doar prin copilăria mea
o privesc cum se tot duce
şterg cu palma lacrima
ieri icoană astăzi cruce
răstignindu-mi inima
trist tăcut şi visător
sorb amarul din cafea
şi o chem cuprins de dor
dacă-ar fi moartea ca ea
001.125
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14162160/mamaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.