Doru Mihail

sunt un arc de clepsidră sinuos și perfect cu umbra călcată la dungă și tragic, și singur, și profund histrion afișez o grație sumbră când pășesc peste lume-n plictis tacticos nici urmă de rid sau de

După ce problema rinichiului a fost așezată pe baze lexicale solide, iar chestiunea râmelor a fost tratată cu o seriozitate biologică pe care râmele însele probabil n-ar fi cerut-o, simt că discuția

mi-e tot mai greu și observ asta în timp ce devine și mai greu, pentru că starea asta are prostul obicei de a se verifica singură, revine asupra ei, se apasă, se confirmă, cam ca o cană de ceai

Are-n păr un colț de lună niște stele împreună, un obraz puțin pătat, un aer cam complicat. Și o umbră parfumată de gutuie-n geam, mușcată, iar în fiecare seară o otravă-n subsuoară. Și mai are,

Nu, n-ar fi potrivit să ne naștem bătrâni. Eu aș zice că merităm ceva mult mai pervers: să ni se permită, o singură dată, să ne întoarcem în copilărie cu mintea de acum, ca și cum ni s-ar da voie să

Mergem pe dig. Ai bascheți verzi în picioare și o rochie albă din bumbac o alegere cromatică ce mă face să mă gândesc la o salată de vară proaspătă fredonezi on ira (foarte discret; evident nu-ți

.

eram copil mi-aduc aminte – existau mistere care refuzau să stea liniștite, erau agățate în cuvinte care nu prea stăteau cuminți, le apuca neliniștea, aveau colțuri, margini, îți făceau limba să

Mi-am propus să scriu despre balerine. Jur. Am luat hotărârea, trebuie să recunosc, imediat după ce am citit o poveste foarte bizară despre vânătoare, pescuit, râme și un norvegian care fluiera

în Cișmigiu, limba română se plimbă adeseori pe lângă mine dar asta nu mă împiedică să o supraveghez, pășind foarte atent pe alei îmi rezerv adesea rolul de martor, un martor cu urechi (perechea mea

Există, fără îndoială, o vârstă de la care bărbatul n-ar mai trebui să se urce pe trotinetă electrică, numai că nimeni n-a stabilit-o încă, ceea ce mi se pare o lacună serioasă. Adică de ce pentru

doaamne – ce-aș mai zice una filozofică, ceva cu apocatastază (îmi pare rău că nu știu ce-nseamnă – da’ jur că aș face-o să sune ca și cum aș înțelege). aș începe grav – de pildă cu o referire