Comentariile Agonia.ro - versiunea prescurtată şi repovestită pe înţelesul băiatului de la IT

Stau şi mi-l imaginez pe băiatul de la IT – să-i zicem Liviu– nu ştiu de ce, aşa-mi vine; Liviu parcă e un nume special inventat pentru băieţii cu ochelari, buze groase şi un pic împletite, păr lins şi neapărat plin de mătreaţă, cu freză pe stânga şi ochii bulbucaţi în spatele ochelarilor, de la cât gaming bagă noapte de noapte. Mă rog; nu trebuie să fie neapărat o descriere foarte detaliată că doar nu toţi arată la fel. Unii, de exemplu, au freza pe dreapta. În fine - iată-l pe Liviu cum stă cu burta sprijinită uşor de masă, o mână în tastatură și una pe telefon, căutând niște meme-uri și molfăind un covrig tare ca dracu’ (pe care-l mânuieşte probabil cu cel de-al treilea braţ), în timp ce urechile îi sunt conectate la boxa din care urlă muzică folk– Pasărea Colibri, că na! Liviu! Dar, pentru că aici voiam să ajung, dintr-o dată, ochii lui (ajustaţi de dioptrii cu minus şi un pic torice) se ciocnesc frontal (sau mă rog; intră în coliziune…) cu un bâlci care-l face să uite că i-a ieşit un coş exact în vârful nasului şi că ar fi cazul s-o cam lase mai moale cu laba. Teoretic trebuia doar să facă o amărâtă de „optimizare” la secțiunea de comentarii a unui site de literatură – cine dracu şi-o pierde timpul pe el, dar ce găsește îi dă peste cap toată compatibilitatea (Floarea P. ştie) cu stima pe care o avea pentru scriitori încă din perioada gimnazială. Un circ de trei lei, adică fix cu cincizeci de bani mai scump decât propriul covrig marca Luca, ce are drept protagonişti o trupă de autoproclamați (hai, nu chiar toţi) intelectuali, care se iau în serios de parcă ar fi toți vreo combinație de Dostoievski cu Caragiale, dar fără pic de umor și autoironie. Citeşte, cu fix competenţa băiatului de la cabluri şi-n cap îi răsună vocea inconfundabilă a regretatului Ilie Dobre, pe vremea când era în formă de 3652 cuvinte pe minut, asta dacă nu avea de strigat goool – încă 12 minute şi 25 de secunde. (Normal că fără aer!) Primul la minge, direct în atac, e Leonard! Un fel de superstar neînțeles al versurilor cu pretenții, care sare la gâtul lui Bogdan – editorul-șef – de parcă i-a mâncat covrigul și i-a furat toată „importanța” din secțiunea de comentarii. Zice Leonard, citez: „Dacă nu-mi dați nivelul înapoi, eu plec!” Auzi, frate, gata, asta-i drama anului! Nu mai poate internetul fără nivelul lui Leonard! Săracu’, crede că-i vreun VIP al site-ului, că fără el traficul o să pice și o să rămânem toți în beznă literară. Altele şi mai profunde se strecoară în mintea lui Liviu, în timp ce scuipa o bobiţă de mac rămasă-ntre dinţi. Răspunsul lui Bogdan e scurt și la obiect: „Nu tolerez offtopic!” Vai, ce bărbăție, boss! Parcă l-ar scoate din joc cu un cartonaș roșu, dar de fapt și el stă cu degetul pe tastatură, jucând-o de zici că-i tatăl ordinii și disciplinei online. „Egocentric și obsedat de trafic” îi zice lui Leonard, ca și cum ar fi cine știe ce „traficant de cultură.” Bă băieți, zici că vă bateți pentru scaunul de la Casa Albă, nu pentru niște punctaje de site amărât! Steluţe! – nu se poate abţine din nou Liviu, dar îşi dă repede-n petic şi scapă o înjurătură când îşi dă seama că era să dea un enter cu care să-l şteargă pe maestru de pe site cu tot cu operă şi să-l trimită pe pulă definitiv. Următorul intră în joc Claudiu Toșa! Trage o săgeată din colțul terenului, fix în ficat: „Poezia ta e o mizerie manelistică, nici maneliștii n-ar lua-o la nuntă, că se fac de râs!” Băi, Claudiule, ești mai tăios decât orice tăvăleală la mijlocul terenului! N-ai nevoie de explicații, direct cu genunchiul în coaie! Mă întreb dacă-n loc de pix nu ții o bâtă-n mână, că dai în cuvinte ca la box, nu altceva! – cugetă Liviu, şi mai adaugă ca pentru el şi alte fraze, tot cam în stilul ăsta, dar pe care nu mai stau să le scriu ca să nu credeţi că suferă de vre-un complex ciudat de superioritate, pe care să-l fi contactat accidental din chestiile pe care le studiază şi la care fac acum referire. Iulia Elize. Era s-o uit pe madama cu virgulele. Sare ca un fundaș nervos în apărare, cu crampoanele în peroneul lui Toşa: „Cum îți permiți să-mi ataci virgulele, măi omule?” Zici că cineva i-a spart vaza din sufragerie, ar spune Liviu. Ferească Sfântul să-i scape cineva o virgulă aiurea, că madam Iulia e pe tine ca arbitru la orice greșeală (se gândeşte tot Liviu, în continuare). „Împroșcătorule de texte,” îi trântește lui Claudiu, de parcă l-a prins la pachet cu toate link-urile toxice de pe internet. Uite-o ce se zbate – îşi zice Liviu - cere „mediere literară”! Juri că-i meci de Champions League și ea face apel la VAR pentru te miri ce literă greșită. Surpriză din tribune – apare Viorel, arbitru de ocazie și băgăcios șef. „Ignoră-l, Iulia! Nu te pune cu ăștia, că doar profită de relațiile lor pe site.” Da’ bine, Viorele, de ce nu? Că n-ai altceva de făcut decât să pui paie pe foc. Viorel e genul de unchi care bea suc pe margine și comentează la meci, dar n-a pus cramponu’ pe minge de când e! Liviu, cu burta sprijinită de masă, se gândește: „Frate, ăștia-s ca o haită de câini vagabonzi care se sfâșie pentru oase în virtual.” Evident, asta înainte să se delecteze cu tradiţionala urare „Dă-vă-n pula mea de filozofi dă carter! V-aș da afară pe toți de pe site dacă n-aș fi plătit să vă suport mizeriile!” Și la final, trage concluzia meciului: „Nu comentatori, bă, papagali! Aşa daţi la aspect!” La final – Cât e scoru’ Liviu? - 0-0, dar distracția pe cinste! Așteptăm următorul episod, că la ce e aici, ăștia pun pariu nu se lasă!